János Fazekas

jurnalist român
(Redirecționat de la Janos Fazekas)
János Fazekas

János Fazekas în anul 1967
Date personale
Nume la naștereJános Fazekas
Născut16 februarie 1926
Lupeni, România
Decedat6 martie 2004, (78 de ani)
Budapesta, Ungaria
CopiiGyuri Fazekas[1]
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etniemaghiară
Ocupațiejurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Viceprim-ministru al Guvernului României
În funcție
18 martie 1975 -- 30 martie 1979
30 martie 1979 -- 29 martie 1980
29 martie 1980 -- 20 mai 1982
21 mai 1982 -- 28 martie 1985
29 martie 1985 – 22 decembrie 1989
Ministru al Comerțului Interior
În funcție
1974 – 1980
Membru al Comitetului Central al PCR
În funcție
1955 – 1984

PremiiA 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
Partid politicPartidul Comunist din România, Partidul Muncitoresc Român, Partidul Umanist Român
Alma materȘcoala de limbã maghiarã a CC al PMR
Profesieînvățător, politician comunist

János Fazekas (n. 16 februarie 1926, Lupeni – d. 6 martie 2004, Budapesta)[2] a fost un om politic român, comunist și antifascist.[3]

În februarie 1945 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".

A îndeplinit funcțiile de membru al CC al PCR (1955-1984) și secretar al acestuia (1955-1965), ministru al Industriei Alimentare (1961-1965), viceprim-ministru al guvernului (1965-1982), ministru al Comerțului Interior (1974-1980).

A îndeplinit funcția de Viceprim-ministru al Guvernului în guvernele Guvernul Manea Mănescu (2) (18 martie 1975 - 30 martie 1979), Guvernul Ilie Verdeț (1) (30 martie 1979 - 29 martie 1980), Guvernul Ilie Verdeț (2) (29 martie 1980 - 20 mai 1982), Guvernul Constantin Dăscălescu (1) (21 mai 1982 - 28 martie 1985), Guvernul Constantin Dăscălescu (2) (29 martie 1985 - 22 decembrie 1989). În perioada 1952 - 1985, a fost deputat în Marea Adunare Națională.

La sfârșitul anilor 1970, dar mai ales în anii 1980, a căzut în dizgrația lui Nicolae Ceaușescu și a fost marginalizat.

După căderea dictaturii ceaușiste a devenit membru al Partidului Umanist Român (ulterior Partidul Conservator), și a fost ales vicepreședinte al Asociației Antifasciste din România.

Și-a petrecut ultimii ani de viață în Budapesta, unde a murit la vârsta de 78 de ani.[4]

Decorații

modificare
  •   Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[5]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[6]
  • medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[6]