Jean-Paul Gauzès
| Jean-Paul Gauzès | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Toulouse, Franța |
| Decedat | (75 de ani) Paris, Métropole du Grand Paris, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | politician avocat |
| Locul desfășurării activității | Strasbourg Bruxelles |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Europarlamentar | |
| În funcție – [1] | |
| Circumscripția | circonscription Nord-Ouest[*] |
| Legislatură | Al șaselea Parlament European Al șaptelea Parlament European[*] |
| Grup parlamentar | Grupul Partidului Popular European |
| Ales în | Alegeri pentru Parlamentul European Alegeri pentru Parlamentul European, 2009 |
| Consilier regional | |
| maire de Sainte-Agathe-d'Aliermont | |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] cavaler al Ordinului Național de Merit[*] chevalier des Palmes académiques[*] |
| Partid politic | UMP RPR[*] |
| Alma mater | Institut d'études politiques de Toulouse[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Jean-Paul Gauzès (n. , Toulouse, Franța – d. , Paris, Métropole du Grand Paris, Franța)[2] a fost un politician francez al Uniunii pentru o Mișcare Populară, parte a Partidului Popular European. A fost deputat în Parlamentul European pentru nord-vestul Franței între 2004 și 2014.
Cariera timpurie
modificareDupă ce a studiat economia și dreptul și a conferențiat la Toulouse, Gauzès s-a mutat la Paris în 1972, lucrând la Ministerul Educației Naționale din Franța înainte de a intra în practica juridică. Din 1980 până în 1994, a lucrat ca avocat în Consiliul de Stat și la Curtea de Apel.[3]
În 1996, Gauzès a fost implicat în crearea instituției financiare Dexia. Între 1998 și 2007, a ocupat funcția de director al companiei pe probleme juridice și fiscale în Franța[4] și a lucrat pentru Dexia Credit Local, o filială a băncii care împrumută bani administrațiilor locale.[5]
Cariera politică
modificareEvoluția în politica națională
modificareLa alegerile regionale din Franța din 1998, Gauzès a fost unul dintre cei cinci politicieni de centru-dreapta care, după ce au acceptat voturi de la partidul de extremă-dreapta Adunarea Națională, au fost votați în funcția de președinte regional. Acest lucru a stârnit un scandal în rândul aliaților lor politici, determinându-l pe Gauzès să demisioneze.[6]
Membru al Parlamentului European
modificareGauzès a fost ales pentru prima dată deputat în Parlamentul European la alegerile europene din 2004. După două mandate, la alegerile din 2014, el a fost plasat pe locul al treilea pe lista candidaților UMP din circumscripția Nord-Vest,[7] însă nu a fost reales.[8]
De-a lungul timpului său în parlament, Gauzès a făcut parte din Comisia pentru afaceri economice și monetare. În această calitate, a fost numit raportor pentru Directiva privind Serviciile de Plată în 2006[9] și pentru directiva privind agențiile de rating de credit în 2008.[10] El a fost un negociator principal al Directivei Administratorilor de Fonduri de Investiții Alternative în 2011 și în timpul discuțiilor privind noile reglementări de monitorizare a bugetului ca urmare a crizei din zona euro.[11]
Pe lângă sarcinile sale de comisie, Gauzès a fost membru al delegației Parlamentului pentru Iran (2004-2009), țările din sud-estul Europei (2007-2009) și Peninsula Coreeană (2009-2014).
Grupul consultativ european de rapoarte financiare (EFRAG)
modificareÎn 2016, Comisia Europeană l-a propus pe Gauzès pentru rolul de președinte al European Financial Reporting Advisory Group (EFRAG). În urma unei audieri, Comisia pentru afaceri economice și monetare a confirmat nominalizarea lui Gauzès în mai 2016.[12] El a prezidat EFRAG până la sfârșitul mandatului său de șase ani, în iunie 2022.
Poziții politice
modificareÎn 2009, Gauzès și Pervenche Berès au protestat public împotriva nominalizării lui Sharon Bowles ca președintă a Comisiei pentru afaceri economice și monetare. Ei au contestat ideea ca cineva dintr-o țară care nu face parte din zona euro să prezideze un comitet care are, ca una dintre principalele sale responsabilități, audieri regulate cu președintele Băncii Centrale Europene. În urma presiunii rezultate, Bowles a fost forțată să își declare public sprijinul pentru ca Marea Britanie să înlocuiască lira sterlină cu euro.[13]
În 2011, Gauzès și Burkhard Balz au declarat că o propunere a Nasdaq OMX Group și a Intercontinental Exchange (ICE) de a cumpăra NYSE Euronext „prezintă serioase îngrijorări” cu privire la stabilitatea financiară a bursei americane pline de companii de tehnologie. În schimb, au susținut combinația propusă a Deutsche Börse și NYSE Euronext, argumentând că aceasta ar „crea un actor european puternic și viabil, cu o amprentă globală”.[14]
Note
modificare- ^ Deputații în Parlamentul European
- ^ „Jean-Paul Gauzès, figure politique normande, est mort” (în franceză). France 3 Normandie. . Accesat în .
- ^ Jeanne Méric (June 2, 2010), French conciliator European Voice.
- ^ Jeanne Méric (June 2, 2010), French conciliator European Voice.
- ^ Anna McLauchlin (January 25, 2006), Dexia deputy – my report won’t be biased European Voice.
- ^ Charles Fleming (March 24, 1998), France's President Calls for Reforms As Extreme-Right Wing Shows Power Wall Street Journal.
- ^ Pierre de Boisséson (June 17, 2014), French MEP-elect questioned by police European Voice.
- ^ Andrew Gardner (June 5, 2014), Bidding farewell to some well-known names from the 2009-14 European Parliament European Voice.
- ^ Anna McLauchlin (January 25, 2006), Dexia deputy – my report won’t be biased European Voice.
- ^ Jeanne Méric (June 2, 2010), French conciliator European Voice.
- ^ Andrew Gardner (June 5, 2014), Bidding farewell to some well-known names from the 2009-14 European Parliament European Voice.
- ^ Huw Jones (May 31, 2016), EU lawmakers back Frenchman to head bloc's accounting body Reuters.
- ^ Simon Taylor (July 22, 2009), New-look Parliament carves up the top jobs European Voice.
- ^ Louise Armitstead (April 8, 2011), Jean-Paul Gauzès attacks Nasdaq's bid for NYSE Euronext The Daily Telegraph.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Jean-Paul GAUZÈS la Parlamentul European. Accesat 2011-02-01.