José Antonio Primo de Rivera

José Antonio Primo de Rivera y Sáenz de Heredia

Primo de Rivera în 1934
Date personale
Nume la naștereJosé Antonio Primo de Rivera y Sáenz de Heredia Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania[6][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (33 de ani)[6][3][2][5][4] Modificați la Wikidata
Alicante, Spania[6][9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul San Isidro[*] ()[10]
Tumba de José Antonio Primo de Rivera en el Valle de los Caídos[*][[Tumba de José Antonio Primo de Rivera en el Valle de los Caídos (Tomb in Valley of the Fallen)|​]] ()[11]
Mănăstirea El Escorial ()[12]
Alicante () Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea[13] (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
PărințiMiguel Primo de Rivera (tată)
Frați și suroriPilar Primo de Rivera y Sáenz de Heredia[*][[Pilar Primo de Rivera y Sáenz de Heredia (Spanish countess (1907–1991))|​]]
Fernando Primo de Rivera y Sáenz de Heredia[*][[Fernando Primo de Rivera y Sáenz de Heredia (Spanish military personnel)|​]]
Miguel Primo de Rivera y Sáenz de Heredia[*]
Carmen Primo de Rivera y Sáenz de Heredia[*][[Carmen Primo de Rivera y Sáenz de Heredia (Daughter of Miquel Primo de Rivera)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
OcupațieAvocat, Politician
Locul desfășurării activitățiiMadrid[7] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă[14] Modificați la Wikidata
Conducător Național al organizației Falanga Spaniolă
În funcție
1934 – 1936
Succedat deManuel Hedilla
Membru al Congresului Deputaților
În funcție
30 noiembrie 1933 – 7 ianuarie 1936

Partid politicNational Monarchist Union
Falanga Spaniolă (1933-1936)
Alma materUniversidad Central[*]
Semnătură

José Antonio Primo de River y Sáenz de Heredia, Primul Duce de Primo de Rivera, Al treilea Marchiz de Estella (n. , Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania – d. , Alicante, Spania) a fost un avocat, nobil și politician spaniol, cunoscut drept fondator al organizației Falanga Spaniolă. Acesta a fost primul fiu al dictatorului Miguel Primo de Rivera. În perioada Războiului Civil Spaniol a fost acuzat de conspirație și de organizarea unei revolte militare împotriva guvernului celei de-a Doua Republici Spaniole, fiind condamnat la moarte și executat în primele luni ale războiului.

Persoana sa a fost venerată pe parcursul războiului de către facțiunea naționalistă, iar după înființarea Spaniei franchiste a fost ridicat la rangul de martir.[15] Organismul de propagandă al guvernului Franco i-a utilizat riguros imaginea. Inscripția „José Antonio ¡Presente!” poate fi găsită în numeroase biserici din întreaga Spanie.

José Antonio Primo de Rivera s-a născut în Madrid pe 24 aprilie 1903, ca fiu al generalului Miguel Primo de Rivera, prim-ministru și dictator sub monarhia regelui Alfonso XIII al Spaniei. A moștenit din partea tatălui titlul de marchiz de Estella în provincia Navarra. Nu a fost niciodată căsătorit.

Mama sa a încetat din viață când el avea cinci ani, iar copilăria și-a petrecut-o alături de sora tatălui său. A fost educat acasă, unde a învățat limbile engleză și franceză. Ajuns la universitate, a început să frecventeze cursurile abia în al doilea an de licență. Își petrecea vacanțele de vară la moșia unchiului său unde practica echitația și vânătoarea.[16]

Primo de Rivera a fost admis la studii în cadrul Universității Complutense din Madrid, specializarea drept, unde a studiat între 1917 și 1923. A contribuit la organizarea uniunii studențești Federación Universitaria Escolar. A urmat în paralel studiile universitare și pe cele postuniversitare și a obținut concomitent licența și doctoratul în 1923.

După absolvire a ales opțiunea „Voluntar pentru un An” pentru a-și realiza pregătirea militară. A servit în cadrul Regimentului IX Cavalerie „Iacob Cel Mare”, încartiruit în Barcelona. A fost adus în fața curții marțiale în urma lovirii superiorului său, generalul de brigadă Gonzalo Queipo de Llano.

Queipo de Llano a redactat o scrisoare defăimătoare împotriva unchiului lui José Antonio și împotriva dictatorului însuși. José Antonio, pregătit să apere onoarea familiei jignite de generalul republican, s-a îndreptat spre cafeneaua în care cel anterior menționat obișnuia să-și țină discursurile, iar la aflarea veștii că acesta este autorul scrisorii i-a aplicat o lovitură spectaculoasă în urma căreia generalul s-a rostogolit pe spate, acțiunea care a declanșat o încăierare între acoliții lui José Antonio și cei ai generalului.[16]

Primo de Rivera a devenit avocat în 1925 și a deschis un birou de avocatură pe o stradă din Madrid.[17] În 1931 a primit titlul de „Perpetual Dean of the Illustrious College of Lawyers of Madrid”.[18] În 1931 a înființat „Agrupación al Servicio de la República”[18] și, paradoxal, a candidat pentru un post de deputat al coaliției monarhiste „Unión Monárquica Nacional”, însă nu a fost ales.[19]

A fost reținut pentru scurt timp în 1932 pe motiv că a colaborat cu generalul José Sanjurjo în încercarea sa de a realiza o lovitură de stat.[19]

Pe 13 martie 1936 a fost arestat în Madrid și acuzat de posesie ilegală de arme. Nouă săptămâni mai târziu a fost transferat în închisoarea din Alicante. Securitatea acelei instituții era laxă, el reușind să comunice cu conspiratorii naționaliști prin intermediul poștei până la schimbarea directorului închisorii, moment în care celula i-a fost verificată. În urma cercetărilor s-au descoperit două pistoale și o sută de gloanțe; prin urmare a fost trimis la izolare. José Antonio a fost acuzat pe 3 octombrie 1936 de conspirație împotriva Republicii și insurecție militară, ambele fiind pedepsite cu moartea. Pe parcursul procesului Primo de Rivera s-a apărat singur.[20] A fost găsit vinovat pe 18 noiembrie 1936 și condamnat la moarte prin execuție de către un pluton de execuție.

S-a zvonit că republica le-a oferit naționaliștilor varianta unui schimb de prizonieri între Primo de Rivera și președintele republicii, Francisco Largo Caballero; varianta ar fi fost refuzată de Francisco Franco. Alții susțin că guvernul republican ar fi cel care a refuzat schimbul, iar generalul Franco ar fi inițiat o serie de raiduri prin care a încercat să-l elibereze pe José Antonio din închisoarea Alicante.[21] Cu toate acestea, moartea fondatorului falangismului a reprezentat eliminarea unui adversar formidabil al generalului. Franco l-a caracterizat pe José Antonio drept un „playboy fandosit”.

Ultimul roman al Elizabethei Bibesco, The Romantic, publicat în 1940, începe cu o dedicație pentru Jose Antonio Primo de Rivera: „To Jose Antonio Primo de Rivera. I promised you a book before it was begun. It is yours now that it is finished -- Those we love die for us only when we die--”. Aceasta l-a cunoscut în timpul șederii în Madrid alături de soțul ei, Antoine Bibesco, ambasador între 1927-1931.[22]

  1. ^ Jose Antonio Primo de Rivera marques de Estella, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b José Antonio Primo de Rivera y Saenz de Heredia, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  3. ^ a b José Antonio Primo de Rivera y Sáenz de Heredia, Gran Enciclopèdia Catalana 
  4. ^ a b José Antonio Primo de Rivera, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b José Antonio. Marqués de Estella (III), Duque de Primo de Rivera (I) Primo de Rivera y Sáenz de Heredia, Diccionario biográfico español, accesat în  
  6. ^ a b c Примо де Ривера Хосе Антонио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ a b http://www.congreso.es/portal/page/portal/Congreso/Congreso/Iniciativas?_piref73_2148295_73_1335437_1335437.next_page=/wc/servidorCGI&CMD=VERLST&BASE=DIPH&FMT=DIPHXD1S.fmt&DOCS=1-1&DOCORDER=FIFO&OPDEF=Y&NUM1=&DES1=&QUERY=%2891750%29.NDIP., accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ „José Antonio Primo de Rivera”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ „José Antonio Primo de Rivera”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Find a Grave, accesat în  
  11. ^ https://www.rtve.es/noticias/20230424/primo-rivera-exhumacion-valle-cuelgamuros/2440468.shtml  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ http://www.generalisimofranco.com/VIDAS/jose_antonio/002.htm, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ https://www.spiegel.de/ausland/jose-antonio-primo-de-rivera-spanien-bettet-leichnam-des-faschisten-um-a-05c39f28-278d-4089-a179-1d2edb1a288c  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ Stanley G. Payne (). Fascism in Spain, 1923–1977. Univ. of Wisconsin Press. p. 232. 
  16. ^ a b „Vida castrense de José Antonio primo de Rivera en Barcelona, contada por D. Leoncio Jiménez Cano, compañero de servicio militar (1922-1923)”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  17. ^ „José Antonio Primo de Rivera y Sáenz de Heredia”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ a b „La influencia de Ortega y Gasset en José Antonio”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ a b „Semblanza de José Antonio Primo de Rivera”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „INTERROGATORIO DE JOSÉ ANTONIO PRIMO DE RIVERA Y SÁENZ DE HEREDIA, EN EL PROCESO CELEBRADO EN ALICANTE, EL 16 DE NOVIEMBRE DE 1936”. Accesat în . 
  21. ^ Francisco J. Romero Salvadó (). Historical Dictionary of the Spanish Civil War. Scarecrow Press. p. 69. 
  22. ^ Elizabeth Bibesco, The Romantic, William Heinemann, London, 1940. See: Tereixa Constenla, El Pais, Madrid, 1 octombrie 2015; James Badcock and Gordon Rayner, The Telegraph, London, 2 octombrie 2015

Bibliografie

modificare
  • José Antonio Primo de Rivera - Anthology (edited by Gonzalo Torrente Ballester), Ediciones Prensa del Movimiento, Madrid, 1950. Traducere engleză
  • Payne, Stanley G. (1961) Falange. A History of Spanish Fascism. Stanford University Press
  • Thomas, Hugh. "The Hero in the Empty Room: Jose Antonio and Spanish Fascism," Journal of Contemporary History (1966) 1#1 pp. 174–182 in JSTOR
  • Velarde Fuertes, Juan. "José Antonio y la economía" Grafite ediciones. ISBN 84-96281-10-8

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de José Antonio Primo de Rivera