Josef Geml
| Josef Geml | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Recaș, comitatul Timiș, Regatul Ungariei, Imperiul Austriac |
| Decedat | (71 de ani) Timișoara, România[1] |
| Cetățenie |  Ungaria Regatul României |
| Ocupație | jurist notar local politician[*] |
| Limbi vorbite | limba germană limba maghiară |
| Primar al Timișoarei între 15 iunie 1914 și 4 septembrie 1919 | |
Modifică date / text  | |
Josef Geml (în maghiară Geml József; n. 28 martie, 1858, Recaș, Voivodina Sârbească și Banatul Timișan, Imperiul Austriac – d. 3 aprilie 1929, Timișoara, județul Timiș-Torontal, România) a fost primar al Timișoarei, notar și istoric local.
Biografie
modificareStudii și activitatea de notar
modificareJosef Geml s-a născut la Recaș, într-o familie de șvabi,[2] urmând școala gimnazială (1868-1872) și liceul de profil institut de formare a cadrelor didacticela Timișoara. Între 1877 și 1881, a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta, obținând diploma de notar, întorcându-se la Timișoara pentru a profesa în perioada 1881-1884, ulterior devenind al doilea notar al orașului, între 1884-1890, și notar superior al orașului, între 1890-1896, fiind colaborator apropiat al primarului Carol Telbisz.
Viceprimar
modificareÎn 1896 a fost numit viceprimar al Timișoarei. Josef Geml a fost considerat a fi un excelent administrator și a jucat un rol esențial în reproiectarea și modernizarea orașului.[3]
Primar al Timișoarei
modificareJosef Geml a fost ales primar al Timișoarei la data de 15 iunie 1914 și a fost ultimul primar al Timișoarei sub administrația ungară. După ocuparea Timișoarei de către trupele sârbe la data de 14 noiembrie 1918, el a rămas în funcție. La data de 4 septembrie 1919, după trecerea Timișoarei sub administrație românească, acesta a fost pensionat. Funcția de primar a fost preluată de Stan Vidrighin, care l-a numit pe Geml viceprimar.
Reprezentant al politicii de maghiarizare
modificareGeml a fost un puternic susținător al politicii de maghiarizare și a avut o dispută aprigă în scris cu Adam Müller-Guttenbrunn în această privință. Acea corespondență a fost publicată de Guttenbrunn în lucrarea sa Deutsche Sorgen in Ungarn (în traducere: Grijile germanilor din Ungaria). La data de 15 ianuarie 1898, Geml a lansat buletinul oficial al orașului în limba maghiară, Városi Közlöny (în traducere: Buletinul Municipal).
A decedat pe 3 aprilie 1929 la Timisoara si a fost inmormantat în cimitirul din cartierul Freidorf.[2]
Activitatea ca istoric local
modificare- Mackensen in Temesvár (în traducere: Mackensen în Timișoara), Timișoara, 1916, 83 pagini
- Alt-Temesvar im letzten Halbjahrhundert. 1870–1920 (în traducere: Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol (1870-1920)), Timișoara, 1927, 446 pagini
Note
modificare- ^ „Josef Geml”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Balteanu, Daniel (). „'Primari cu care ne mandrim', o campanie marca opiniatimisoarei.ro. Jozsef Geml, primarul de razboi al Timisoarei. A atras investitorii oferindu-le facilitati, iar la finele mandatului sau orasul a trecut sub administratie romaneasca | OpiniaTimisoarei.ro”. Opinia Timisoarei. Accesat în .
- ^ Anton Peter Petri(d): Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums, Marquartstein, 1992, ISBN 3-922046-76-2
Bibliografie
modificare- Anton Peter Petri: Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums, Marquartstein, 1992, ISBN 3-922046-76-2
- Temeschburg/Temeswar. Eine südosteuropäische Stadt im Zeitenwandel, Hrsg. HOG-Temeswar, Karlsruhe 1994, 672 Seiten
- Josef Stitzl: Aus der Vergangenheit und Gegenwart der Großgemeinde Rekasch, 1924, Timișoara, 100 Seiten
- Temesvarer Zeitung, 17. Juni 1914
- Temesvarer Zeitung, 23. Juni 1914
- Temesvarer Zeitung, 4. April 1929
- Neuer Weg, 1. April 1975
- Neue Banater Zeitung, 6. Juni 1982
- Beiträge zur deutschen Kultur, 1988, Heft 1.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Arhivat în , la www.crvp.org Error: unknown archive URL
- Banats historical chronology for the last millennium. XX century