Josef Jungmann
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Hudlice⁠(d), Țările Coroanei boeme, Sfântul Imperiu Roman[4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Praga, Imperiul Austriac[4][8][5][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Olšany[*][9] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAntonín Jan Jungmann[*][[Antonín Jan Jungmann (Czech doctor and translator)|​]]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJohanna Jungmannová[*][[Johanna Jungmannová |​]] Modificați la Wikidata
CopiiJosef Josefovic Jungmann[*][[Josef Josefovic Jungmann |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
lexicograf
lingvist
poet
traducător
pedagog[*]
profesor
filolog[*]
istoric
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba engleză
limba franceză
limba latină
limba cehă[10] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Carolină
Limbilimba engleză  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea Carolină  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Leopold  Modificați la Wikidata
Semnătură

Josef Jungmann (16 iulie 1773, Hudlice, aproape Beroun – 14 noiembrie 1847, Praga) a fost un poet și lingvist boem și o figură de frunte a Renașterii Naționale Cehe. Împreună cu Josef Dobrovský, el este considerat a fi creatorul limbii cehe moderne. A contribuit prin opera sa științifică la formarea linvisticii cehe.

Viața modificare

Jungmann a fost cel de-al șaselea copil (din cei zece) al unui cizmar. Tatăl său era un german din Boemia, iar mama lui era de origine cehă. Copiii au crescut vorbind acasă ambele limbi, ceea ce a contribuit foarte mult la înțelegerea și asumarea ulterioară de către el a unui rol în renașterea limbii cehe. În tinerețe, el a vrut să devină preot. După ce a urmat școala secundară în perioada 1788-1792, a ales totuși să studieze filosofia și dreptul. Începând din 1799, el a început să predea la liceul local (Gymnasium) din Litoměřice (Leitmeritz), oraș ce avea pe atunci o majoritate germană. În 1815 s-a mutat la Praga, unde a lucrat până în 1845 ca profesor de limba cehă la Colegiul Academic din Orașul Vechi. A obținut un doctorat în filozofie și matematică în anul 1817; el a fost decan al Facultății de Arte în 1827 și 1838. În 1840, el a devenit rector al Universității Caroline din Praga.

Opera modificare

Jungmann a fost un susținător riguros al revitalizării scrierii în limba cehă. Spre deosebire de profesorul său, Josef Dobrovský, el și-a scris opera literară și științifică numai în limba cehă. În 1805 a publicat o traducere a nuvelei „Atala” de Chateaubriand. Prin aceasta, el a intenționat să demonstreze că limba cehă poate fi folosită în texte literare complicate. Mai târziu, a publicat traduceri din Johann Wolfgang Goethe, Friedrich Schiller și John Milton. Poeziile originale ale lui Jungmann sunt puține, dar includ două sonete din perioada Renașterii timpurii și poemul epic scurt „Oldřich o Božena”.

În următorii ani, el a publicat o serie de texte polemice, în special Discuții în limba cehă. În 1820 a publicat Slovesnost (Poetica), care este primul manual ceh de teorie literară. Acestei cărți i-a urmat în 1825 volumul Istoria literaturii cehe, care prezintă pentru prima oară în limba cehă istoria literaturii cehe.

Cea mai importantă scriere a sa este Dicționarul ceh-german în cinci volume (1834-1839), care reprezintă fundamentul întregii culturi și literaturi cehe. În acest dicționar, el a pus bazele vocabularului limbii cehe moderne, dovedind că fondul lexical al limbii cehe este capabil să îndeplinească toate cerințele impuse de gradul de dezvoltare al societății. În vederea realizării unei game stilistice a vocabularului pe care îl dorea, pentru un efect poetic, și în scopul extinderii resurselor lexicale ale limbii cehe, Jungmann a reînviat cuvinte arhaice din documentele istorice pe care le-a studiat, a împrumutat cuvinte din alte limbi slave și a creat neologisme. Multe dintre cuvintele sale au devenit o parte permanentă a limbii cehe moderne.

Strada Jungmannova și Jungmannovo náměstí (Piața Jungmann) din Praga sunt numite după el; în piață se află o statuie impunătoare a lui Jungmann.[11]

Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5 coroane cehoslovace care a fost tipărită în 1938, dar nu a mai apucat să fie pusă în circulație. În timpul ocupației germane a Cehoslovaciei, bancnotele tipărite în 1938 au circulat în perioada 1939-1940 în Protectoratul Boemiei și Moraviei, teritoriu autonom al Germaniei Naziste, având aplicate pe față cu inscripțiile „Protektorat Böhmen und Mähren” și „Protektorát Čechy a Morava”

Scrieri modificare

 
Bancnota de 5 coroane care a circulat în perioada 1939-1940 în Protectoratul Boemiei și Moraviei.
  • Krok
  • Nepředsudečné mínění o české prozódii, 1804
  • O jazyku českém, 1806
  • O klasičnosti literatury o důležitosti její
  • Oldřich o Božena, 1806
  • Rozmlouvání o jazyku českém
  • Antibohemia, 1814
  • Slovesnost aneb Sbírka příkladů s krátkým pojednáním o slohu, 1820
  • Historie literatury české aneb Soustavný přehled spisů českých, s krátkou historií národu, osvícení o jazyka, 1825
  • Slovník česko-německý, 1834-1839 (5 vol.)
  • Slovo ke statečnému o blahovzdělanému Bohemariusovi, 1814
  • Zápisky, 1871

Referințe modificare

  1. ^ a b „Josef Jungmann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Josef Jungmann, Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  6. ^ a b http://tnk.krakow.pl/czlonkowie/jungmann-josef/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Regional Database of the Central Bohemian Research Library in Kladno, accesat în  
  8. ^ Jungmann, Joseph Jacob (BLKÖ)[*][[Jungmann, Joseph Jacob (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 10, p. 319))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ BillionGraves 
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ Insight Ghid de Oraș: Praga, 2006, p. 152

Biografii modificare

  • Emanuel Chalupný: Jungmann, Praga, 1909
  • Julius Dolanský: Jungmannův odkaz (Z dějin české slovesnosti), Praga, 1948