Josef Thomayer
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Trhanov, Plzeň, Cehia[3][2] Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][4][2] Modificați la Wikidata
New Town⁠(d), Cehoslovacia[4] Modificați la Wikidata
Frați și suroriFrantišek Josef Thomayer[*][[František Josef Thomayer |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Cehoslovacia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
medic
profesor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeR. E. Jamot  Modificați la Wikidata

Josef Thomayer (n. , Trhanov, Plzeň, Cehia – d. , New Town⁠(d), Cehoslovacia)[5][6] a fost un medic ceh și profesor de medicină internă, unul dintre fondatorii științei medicale cehe. El a fost în mare parte responsabil cu îmbunătățirea condițiilor din clinicile cehe. Este creatorul nomenclaturii medicale cehe și autorul unor cărți de popularizare a științei în domeniul medicinei. A participat la înființarea unor reviste medicale de specialitate. Pe lângă profesia sa, a fost implicat în creația literară, a scris ficțiune și articole de călătorie care au fost publicate în reviste. Și-a publicat operele de ficțiune sub pseudonimul R. E. Jamot (anagrama fonetică a lui Thomayer).

Placă memorială a lui Josef Thomayer în Trhanov

Fratele său, František Josef Thomayer⁠(d), a fost un arhitect peisagist ceh.

Viață și carieră

modificare

S-a născut în Trhanov în Chodsko⁠(d). A studiat la gimnaziul din Klatovy, unde colegul și prietenul său a fost Emil Frida⁠(d), mai târziu renumitul scriitor care a publicat sub pseudonimul Jaroslav Vrchlický. Au fost reuniți de dragostea pentru literatură și împreună au încercat să-și publice experimentele literare în reviste.[7]

După absolvire, a studiat la facultatea de medicină a universității încă nedivizate din Praga.

A devenit una dintre figurile de bază ale medicinei interne cehe. În 1885, a fondat jurnalul medical ceh Sborník lékařský (Jurnal medical). A publicat manualul utilizat pe scară largă Úvod do drobné lékařské praxe (Introducere în practica medicală). În 1893 i-a fost publicată Pathologie a therapie nemocí vnitřních (Patologia și terapia bolilor interne). Josef Thomayer s-a dedicat medicinii interne, în 1883 a lucrat ca profesor asociat, în 1886 a fost numit profesor extraordinar și din 1897 a fost numit profesor titular al Facultății de Medicină de la Universitatea Carolină.

În 1886, a devenit șef al Policlinicii Facultății de Medicină din Cehia.

Între anii 1902-1921, după profesorul Emerich Maixner⁠(d), a fost al doilea șef al clinicii de medicină internă, pe care a îmbunătățit-o extraordinar. Toate domeniile medicinei interne, pneumologiei, cardiologiei, endocrinologiei și chiar neurologiei au fost dezvoltate acolo ca o concurență cu clinica neurologică Haškovec⁠(d).

Josef Thomayer însuși a fost implicat în mai multe domenii ale medicinii interne. Cu toate acestea, a avut un succes semnificativ mai ales în studiul durerilor abdominale, pe care le-a descris în detaliu. A pus mereu diagnostice excelente. A studiat claudicația intermitentă (șchiopătarea după oboseală), despre care a extins semnificativ cunoștințele și a dezvoltat tratamentul acesteia.

El a creat școala cehă de medicină internă, sau mai bine zis aceasta s-a format în jurul lui. Chiar și majoritatea interniștilor cehi de astăzi sunt succesorii studenților săi. De asemenea, a contribuit la extinderea publicațiilor medicale - pe lângă revista Sborník lékařský, a început să publice lucrări mai mici în Sbírce přednášek a rozprav (Colecția de prelegeri și discursuri), numită mai târziu Thomayerovou sbírkou (Colecția Thomayer). A scris aproape 200 de articole diferite în reviste și cărți în domeniul medicinei.

A fost un profesor unic. El a fost întotdeauna pregătit pentru prelegerile universitare și a transmis experiența și cunoștințele sale bogate din practica medicală publicului. Pe de altă parte, el a cerut studenților să fie exacți, sinceri și de încredere. Chiar și duminică dimineața trebuiau să treacă măcar prin clinică.

A trăit ca un bătrân burlac până la moarte. A avut un număr mare de admiratori și admiratoare, dar și un număr egal de dușmani. De asemenea, a avut prieteni în cercurile literare (unul dintre ei a fost colegul său de liceu Emil Frida⁠(d), pentru care Thomayer a inventat pseudonimul Jaroslav Vrchlický), iar el însuși a scris și publicat nuvele sub pseudonimul R. E. Jamot (anagrama fonetică a lui Thomayer). A fost un scriitor foarte cunoscut al cărui talent a fost recunoscut, de exemplu, de Jan Neruda, Alois Jirásek, Zikmund Winter⁠(d), Karel Václav Rais⁠(d) sau Karel Matěj Čapek-Chod. Dragostea sa pentru natură iese în evidență din lucrările sale.

S-a pensionat devreme, în 1921. „Nu sunt primadonă, o să mă retrag înainte să-mi pierd vocea”, a comentat el despre acest lucru. Aparent s-a pensionat din cauza unei boli grave (cancer rectal), de care a decedat în 1927. A lăsat moștenire averea sa considerabilă Muzeului Național și Galeriei Naționale, Registrului central al școlilor, bibliotecilor și colecțiilor de artă. Este înmormântat în cimitirul din Trhanov, unde s-a născut.

Relația sa cu Šumava și regiunile periferice ale Boemiei a fost exagerată. Fiind originar din Chod,⁠(d) era convins că bogăția culturală și intelectuală a națiunii cehe provine de acolo. El a fost chiar cel care l-a încurajat pe Alois Jirásek să scrie Psohlavci (Capete de câini).

I-a disprețuit (și a arătat acest lucru) pe locuitorii Boemiei Centrale. El a inventat pentru ei termenul dementa mesobohemica (prostia din Boemia Centrală), pe care l-a folosit des. Era o tradiție ca atunci când un student nu avea note bune la examene, îl întreba mereu de unde este. Când afla că este din Boemia Centrală, era triumfător.

Mai gravă a fost intoleranța sa față de chirurgi. Nu a recomandat niciodată unui pacient o intervenție chirurgicală pentru apendicită (inflamație a apendicelui), chiar și atunci când era o boală acută, probabil purulentă. Dacă pacientul cerea personal ca să facă o operație, el arăta cu un gest maiestuos către Clinica (chirurgicală) a lui Karel Maydl⁠(d) și adăuga: „Dacă vrei să mori, mergi acolo.” El însuși s-a luptat cu cancerul rectal fără să se opereze. A murit în 1927, cu un an înainte de descoperirea penicilinei (un antibiotic).

Moștenire

modificare
 
Spitalul Universitar Thomayer

Spitalul Universitar Thomayer⁠(d) (Fakultní Thomayerova nemocnice) din Praga a fost numit după el, acesta a fost fondat în 1954 prin transformarea caselor Masaryk (instituții sociale pentru pensionari) într-un spital.[8][9] În 1954, a fost înființată o comisie specială pentru a decide care va fi numele spitalului. Această comisie i-a acordat în cele din urmă prioritate lui Thomayer în fața Dr. Ivan Hálek⁠(d), fiul scriitorului Vítězslav Hálk (numele anterior al președintelui Masaryk nu mai era o opțiune din motive politice).[10][11] A fost preferat numele lui Thomayer chiar dacă doctorul în medicină Ivan Hálek a fost un mare susținător al evreilor și, ca medic pentru săraci și antifascist de stânga, a îndeplinit mai bine criteriile marxiste ale vremii.

În 1907, ca parte a activităților sale caritabile, Thomayer a construit o infirmerie neo-renascentistă și un azil pentru săraci la Trhanov, lângă Domažlice, după proiectul arhitectului ceh Antonín Wiehl⁠(d).[12]

În 1922, a fost ales ca primul membru de onoare al Societății Purkyně⁠(d).[7]

Lucrări scrise

modificare

Literatură profesională

modificare
  • O významu některých komplikac plicních v průběhu tyfu střevního se vyskytujících - Despre semnificația anumitor complicații pulmonare care apar în timpul febrei tifoide (1884)
  • Úvod do drobné praxe lékařské - Introducere în practică medicinală (1886, 1900)
  • Bezvědomí a jeho diagnostický význam - Inconștiența și semnificația ei diagnostică (1889, 1905)
  • O přetížení prací zvláště ve školách - Despre suprasolicitarea muncii în special în școli (între 1889 și 1900)
  • Pathologie a therapie nemocí vnitřních - Patologia și terapia bolilor interne (1893, 1921)
  • O substituci svalové - Despre substituția musculară (1895)
  • Ischias scoliotica. Příspěvek k její poznání - Scolioza sciatică. O contribuție la studiul ei (1897)
  • O studiu vnitřních nemocí - Despre studiul bolilor interne (1902)
  • Zúžení střevní - Îngustarea intestinală (1903)
  • O obrnách dnavých - Despre paralizia gutei (1904)
  • Klinické výklady prof. dra. J. Thomayera - Interpretări clinice ale prof. Dr. J. Thomaser (3 volume, 1905–1906)
  • K diagnostice nádorů míšních - Despre diagnosticul tumorilor măduvei spinării (1907)

Literatură frumoasă și de popularizare a științei

modificare
  • Čtení o pěti smyslech člověka - O lectură despre cele cinci simțuri ale omului (1880)
  • Příroda a lidé - Natura și oamenii (1880, 1896)
  • Vedle cesty - Pe lângă drum (1895)
  • Význam některých snů - Sensul unor vise (1896)
  • Po různých stezkách - Pe căi diferite (1902)
  • Žloutne listí - Frunze galbene (1905)
  • Z pamětí lidí nepatrných a jiné práce - Din amintirile unor oameni minusculi și alte lucrări (1913)
  • Z lidské biologie - Din biologia umană (1915)
  • Nebezpečí života. Úvahy diagnostické a prognostické - Pericol de viață. Considerații despre diagnostic și prognostic (1918)
  • Scrieri culese ale lui Josef Thomayer:
    1. Pestré kapitoly - Capitole variate (1919)
    2. Paběrky, Chuť a čich (1919)
    3. Z pouti životní - Din pelerinajul vieții (1920)
    4. Z lidské biologie a jiná prósa - Din biologia umană (1920)
    5. Viděné a slyšené - Văzut și auzit (1920)
    6. Dojmy pocestné - Impresii de pe drum (1920)
    7. Různé příběhy, V ovzduší Aeskulapově - Povestiri diverse, În aerul lui Esculapius (1921)
    8. Příroda a lidé - Natura și bărbații (1921)
    9. Kulturně historické obrázky z oboru lékařského - Tablouri cultural-istorice din domeniul medicinei (1921)
    10. Studie a vzpomínky - Studii și amintiri (1922)
    11. Ze zápisků starého lékaře - Din însemnările unui medic bătrân (1925)
  • Note de lucru:
    • Život v trávě - Viața în iarbă (1975)
    • Ze zápisků lékaře - Din notițele doctorului (1977)
  1. ^ a b Josef Thomayer, The Fine Art Archive, accesat în  
  2. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ a b Archiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých u sv. Štěpána, sign. ŠT Z17, s. 3 (în cehă), Sbírka matrik v Archivu hl. m. Prahy[*][[Sbírka matrik v Archivu hl. m. Prahy (vital records of parishes and civil registries in Prague, Czechia)|​]], p. 3 
  5. ^ Matriční záznam o narození a křtu
  6. ^ Archiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých ŠT Z17 • 1927–1933, p. 3. Dostupné online.
  7. ^ a b CODR, Milan; GLÜCKSELIG, Josef. Přemožitelé času sv. 4. 1. vyd. Praha: Mezinárodní organizace novinářů, 1988. Kapitola Josef Thomayer, s. 40–44.
  8. ^ Rozsah činnosti kliniky | Fakultní Thomayerova nemocnice, www.ftn.cz 
  9. ^ Thomayerova nemocnice - Památkový Katalog, pamatkovykatalog.cz 
  10. ^ DNES, Kristina Zábrodská, City Life, MF (), Unikát v Krči. Památkově chráněný areál je 90 let špičkovou nemocnicí (în cehă), iDNES.cz 
  11. ^ POLÁK, Milan ș.a. Pe urmele instalației de apă din Praga . Ed. I Praga: Milpo media s.r.o., 2015. 231 p. ISBN: 978-80-87040-35-5. pp. 70–71.
  12. ^ WIRTH, Zdeněk. Antonín Wiehl a česká renesance. (Antonín Wiehl și Renașterea cehă) první. vyd. Praha: Jan Štenc, 1921 (1921 tisk). 27 s. S. 23. Zvláštní otisk ze sborníku Umění.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare