Józef Bem

general și revoluționar polonez și maghiar
(Redirecționat de la Jozef Bem)
Józef Bem
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Tarnów, Monarhia Habsburgică[5] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2][3][6] Modificați la Wikidata
Alep, Imperiul Otoman[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTarnów Modificați la Wikidata
CetățeniePolonia Congresului
 Imperiul Otoman (–) Modificați la Wikidata
Religiecreștinism
islam Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[8]
limba poloneză[8] Modificați la Wikidata
StudiiI Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie[*][[I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie (high school in Krakow, Poland)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieBattle of Iganie[*][[Battle of Iganie (1831 battle of the Polish November Uprising)|​]]
Battle of Ostrołęka[*][[Battle of Ostrołęka (1831 during Poland's November Uprising)|​]]
Bătălia de la Timișoara
Bătălia de la Albești  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari[*][[Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Józef Zachariasz Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.

Activitatea modificare

La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.

După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a reușit să scape, fugind în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa. A murit în anul 1850 la Alep, Siria.

Note modificare

  1. ^ a b „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Jozef Zachariasz Bem, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b Józef Bem, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ Józef Zachariasz Bem, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  5. ^ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Bem, Joseph (BLKÖ)[*][[Bem, Joseph (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 1, p. 254))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  

Lectură suplimentară modificare

  • Un episod din revoluția dela 1848-1849: trecerea generalului Bem În Moldova, Gheorghe Duzinchevici, Editura Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1943

Legături externe modificare