Wikipedia

Justiția climatică

Justiția climatică este un concept care abordează împărțirea justă și echitabilă a beneficiilor și greutăților create de schimbările climatice, precum și împărțirea justă a responsabilităților de a face față schimbărilor climatice. „Dreptate”, „corectitudine” și „echitate” nu sunt termeni complet identici, dar fac parte din aceeași familie de termeni înrudiți și sunt adesea folosiți interschimbabil în negocieri și politică.[1] Etica aplicată, cercetarea și activismul folosind acești termeni abordează schimbările climatice antropice ca o problemă etică, juridică și politică, mai degrabă decât una care este doar de mediu sau fizică. Acest lucru se realizează prin corelarea cauzelor și efectelor schimbărilor climatice cu conceptele de justiție, în special justiția de mediu și justiția socială. Justiția climatică examinează concepte precum egalitatea, drepturile omului, drepturile colective și responsabilitățile istorice pentru schimbările climatice. Acțiunile privind justiția climatică pot include acțiuni juridice care au loc la nivel global privind problemele legate de schimbările climatice.[2] În 2017, un raport al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu a identificat 894 de acțiuni legale în desfășurare la nivel mondial.[3] Justiția climatică este un aspect fundamental al Obiectivului de dezvoltare durabilă 13 din cadrul Agendei ONU 2030 .

Manifestația Fridays for Future la Berlin în septembrie 2021
Mulți participanți ai mișcărilor care cer dreptate climatică cer și schimbarea sistemului.

Utilizarea și popularitatea limbajului justiției climatice a crescut dramatic în ultimii ani, totuși justiția climatică este înțeleasă în multe feluri, iar semnificațiile diferite sunt uneori contestate. În cel mai simplu mod, concepțiile despre justiția climatică pot fi grupate pe liniile justiției procedurale, care pune accent pe luare de decizii echitabile, transparente și incluzive, și pe justiția distributivă, care pune accent pe cine suportă costurile atât ale schimbărilor climatice, cât și ale acțiunilor întreprinse pentru a adresa aceste probleme.[4] Grupul de lucru II al IPCC adaugă acum ca un al treilea tip de principii ale justiției climatice „recunoașterea care implică respect, implicare solidă în abordarea problemei precum și luare în considerare corectă a culturilor diverse și a perspectivelor”.[5] Alternativ, recunoașterea și respectul pot fi înțelese ca bază pentru justiția distributivă și procesuală.

Un factor principal în creșterea popularității și luarea în considerare a justiției climatice a fost ascensiunea mișcărilor – precum Fridays for Future, Ende Gelände sau Extinction Rebellion. Un accent special este pus pe rolul celor mai afectate persoane și zone (MAPA),[6] și anume, grupurile în general disproporționat de vulnerabile sau afectate de schimbările climatice, cum ar fi femeile, minoritățile rasiale, tinerii, persoanele în vârstă și mai sărace.[7] Comunitățile marginalizate din punct de vedere istoric, cum ar fi comunitățile cu venituri mici, comunitățile indigene și comunitățile de culoare se confruntă adesea cu cele mai grave consecințe ale schimbărilor climatice: de fapt, cei mai puțin responsabili pentru schimbările climatice suferă în general cele mai grave consecințe.[8][9][10] Ele ar putea fi, de asemenea, dezavantajate și mai mult de răspunsurile la schimbările climatice, care ar putea reproduce sau exacerba inegalitățile existente.[11][12][13]

Unele abordări ale justiției climatice promovează justiția transformativă, în care susținătorii se concentrează asupra modului în care vulnerabilitatea la schimbările climatice reflectă diferite nedreptăți structurale din societate, cum ar fi excluderea grupurilor marginalizate din mijloacele de trai rezistente la schimbările climatice și faptul că acțiunea climatică trebuie să abordeze în mod explicit aceste dezechilibre structurale de putere. Acești susținători prioritizează asigurarea faptului că răspunsurile la schimbările climatice nu repetă sau nu consolidează nedreptățile existente, care are atât dimensiunea justiției distributive, cât și a justiției procedurale. Alte concepții încadrează justiția climatică în ceea ce privește necesitatea de a reduce schimbările climatice în anumite limite, cum ar fi obiectivele Acordului de la Paris de 1,5.°C, deoarece, în caz contrar, impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor naturale va fi atât de grav încât să excludă posibilitatea justiției pentru multe generații și populații.[14] Mai mult, alții susțin că eșecul de a aborda implicațiile sociale ale tranzițiilor de atenuare a schimbărilor climatice ar putea duce la tensiuni economice și sociale profunde și ar putea întârzia schimbările necesare[15], în timp ce modalități care reduc emisiile de gaze cu efect de seră într-un mod echitabil din punct de vedere social – numită tranziție justă [16][17] – sunt posibile, preferabile, în acord mai bun cu drepturile omului contemporan, mai echitabile, mai etice și chiar posibil mai eficiente.[18][19][20]

Note

modificare
  1. ^ Dooley, Kate; Holz, Christian; Kartha, Sivan; Klinsky, Sonja; Roberts, J. Timmons; Shue, Henry; Winkler, Harald; Athanasiou, Tom; Caney, Simon (). „Ethical choices behind quantifications of fair contributions under the Paris Agreement”. Nature Climate Change (în engleză). 11 (4): 300–305. Bibcode:2021NatCC..11..300D. doi:10.1038/s41558-021-01015-8. ISSN 1758-678X. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Climate Law Database”. Climate Justice Programme. Arhivat din original la . 
  3. ^ Jolly, Patricia (). „Les Pays-Bas sommés par la justice d'intensifier leur lutte contre le changement climatique” [The Netherlands ordered by the courts to step up its fight against climate change]. Le Monde (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Newell, Peter; Srivastava, Shilpi; Naess, Lars Otto; Torres Contreras, Gerardo A.; Price, Roz (iulie 2020). „Towards Transformative Climate Justice: Key Challenges and Future Directions for Research” (PDF). Working Paper Volume 2020. Sussex, UK: Institute for Development Studies (540). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ „AR6 Climate Change 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability — IPCC”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Tan, Mitzi Jonelle; Ravi, Disha A.; Muñoz, Laura Veronica; Weintraub, Eyal; Becker, Nicole; Mtai, Kevin (). „As young people, we urge financial institutions to stop financing fossil fuels”. Climate Home News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Climate Change and LandAn IPCC Special Report on climate change, desertification, land degradation, sustainable land management, food security, and greenhouse gas fluxes in terrestrial ecosystems. Intergovernmental Panel of Climate Change. . p. 17. 
  8. ^ „Kofi Annan launches climate justice campaign track”. Global Humanitarian Forum. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Koch, Wendy (). „Study: Climate change affects those least responsible”. USA Today. Arhivat din original la . 
  10. ^ „Africa Speaks up on Climate Change”. Arhivat din original la . In wealthy countries, the looming Climate crisis is a matter of concern, as it will affect the wellbeing of the economy. But in Africa, which is hardly contributing to climate change in the first place, it will be a matter of life and death. 
  11. ^ Newell, Peter; Srivastava, Shilpi; Naess, Lars Otto; Torres Contreras, Gerardo A.; Price, Roz (iulie 2020). „Towards Transformative Climate Justice: Key Challenges and Future Directions for Research” (PDF). Working Paper Volume 2020. Sussex, UK: Institute for Development Studies (540). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Jafry, Tahseen, ed. (). Routledge handbook of climate justice. Abingdon, Oxon. ISBN 9781315537689. OCLC 1056201868. 
  13. ^ UNRISD (). „The Policy Innovations for Transformative Change” (PDF). Accesat în . 
  14. ^ Cameron, Edward; Shine, Tara; Bevins, Wendi (septembrie 2013). „Climate Justice: Equity and justice informing a new climate agreement” (PDF). Working Paper. Washington, DC: World Resources Institute & Mary Robinson Foundation. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Powers, Melissa (). „Energy transition: reforming social metabolism”. Research Handbook on Global Climate Constitutionalism. 
  16. ^ Newell, Peter; Mulvaney, Dustin (). „The political economy of the 'just transition'”. The Geographical Journal (în engleză). 179 (2): 132–140. doi:10.1111/geoj.12008. ISSN 1475-4959. 
  17. ^ Ciplet, David; Harrison, Jill Lindsey (). „Transition tensions: mapping conflicts in movements for a just and sustainable transition”. Environmental Politics. 29 (3): 435–456. doi:10.1080/09644016.2019.1595883. ISSN 0964-4016. 
  18. ^ „Five ways to achieve climate justice”. The Guardian (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ McKendry, Corina (). McKendry, Corina, ed. „Participation, Power and the Politics of Multiscalar Climate Justice”. The WSPC Reference on Natural Resources and Environmental Policy in the Era of Global Change. WORLD SCIENTIFIC. 2: 393–413. doi:10.1142/9789813208162_0017. ISBN 978-981-4713-72-6. 
  20. ^ „Climate change and social justice: an evidence review”. JRF (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Justiția_climatică&oldid=15265403