Justițiabil

În justiție, justițiabilul este o persoană care apare într-un proces judiciar, fiind obligată să răspundă în fața instanțelor. Denumirea este dată tuturor persoanelor care participa la proces in calitate de părți, intervenienți, chemați în garanție etc. Nu sunt justițiabili cei care nu au un interes direct legat de o acțiune în justiție, cum ar fi martorii, avocații, judecătorii, grefierii, personalul administrativ al instanțelor. Justițiabilul poate alege să fie asistat de un avocat angajat sau numit din oficiu de instanță sau să se reprezinte singur.

Părțile în proces modificare

O persoană fizică sau juridică care o pretenție împotriva alteia și pe care nu o poate satisface pe cale amiabilă, trebuie să se adreseze unei instanțe de judecată. Persoanele care au un litigiu cu privire la un drept pentru rezolvarea căruia este necesar să se adreseze instanței de judecată se numesc părți. Litigiul presupune existența a cel puțin două părți cu interese contrarii și anume, una care formulează pretenții - reclamantul și alta împotriva căreia se formulează pretenția - pârâtul. Dacă persoana care se adresează instanței nu are o pretenție față de altă persoană atunci aceasta are o cerere care urmează să se soluționeze pe cale necontencioasă. Denumirea de părți este folosită atât pentru faza judecății, cât și pentru faza executării silite. În cadrul etapelor procesuale civile, părțile poartă denumiri diferite. La prima fază de judecată părțile se numesc reclamant și pârât. În faza de judecată a apelului, părțile se numesc apelant și intimat. La judecata aflată în recurs, părțile se numesc recurent și intimat. La contestația în anulare, părțile poartă denumirea de contestator și intimat. La judecata unei cereri de revizuire, părțile se numesc revizuent și intimat. În cazul executării silite, părțile poartă denumirea de creditor și debitor.

Capacitatea procesuală modificare

Dacă o persoană are o pretenție împotriva unei alte persoane și nu poate ajunge la o înțelegere poate supune acea pretenție judecății. Pentru valorificarea pretenției trebuie să existe un interes născut și actual, în sensul că dacă nu se acționează în acel moment se pierde acel drept. De asemenea, trebuie să existe un interes personal și direct. Adică, se acționează o persoană în judecată pentru că suportă un prejudiciu ce care a inițiat-o și nu altcineva. O persoană poate porni o acțiune numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani și nu a fost pusă sub interdicție judecătorească. Persoanele juridice pot sta în judecată de la înființare și până la încetarea existenței lor ca persoană juridică. Asociațiile și societățile care nu sunt recunoscute ca persoane juridice pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Dacă o persoană nu îndeplinește condiția de a putea formula o cerere în instanță, aceasta o va anula. Ministerul Public poate porni o acțiune civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Minorii în proces modificare

Pot fi parte în proces femeia care are 16 sau chiar 15 ani, care s-a căsătorit, și poate formula o acțiune în instanță cu condiția ca anularea căsătoriei să nu aibă loc înainte ca ea să fi împlinit 18 ani. Minorii sub 14 ani și cei puși sub interdicție nu pot sta personal în proces, ci prin reprezentanții lor legali: părinți, tutore sau curator. Dacă un minor nu are reprezentant legal și un litigiu care este pe rol trebuie să se soluționeze de urgență, instanța numește un curator special care să-l reprezinte până la numirea reprezentantului legal. În cazul actelor procedurale de dispoziție: cum ar fi vânzarea, donația, care afectează patrimoniul minorului sub 14 ani sau a celui care are între 14 și 18 ani este necesară autorizarea specială a organului competent, de regulă, autoritatea tutelară.

Coparticiparea procesuală modificare

Când într-un proces sunt mai mulți reclamanți și mai mulți pârâți această situație se numește de coparticipare procesuală ori tovărășie procesuală. Coparticiparea procesuală asigură evitarea unor hotărâri contradictorii și contribuie la economisirea de timp și de cheltuieli. Coparticiparea este facultativă atunci când, de exemplu, o persoană a încălcat dreptul de coproprietate al unor coindivizari. Coparticiparea este obligatorie atunci când, de exemplu, la împărțirea succesorală trebuie să participe toți moștenitorii, altfel aceasta devine nulă.

Drepturi procedurale modificare

Legea conferă justițiabililor drepturi cu privire la activitatea pe care urmează să o desfășoare în fața instanței de judecată:

dreptul de a adresa cereri instanței;
dreptul de a cunoaște termenul de judecată, precum și locul unde va avea loc judecata;
dreptul de a discuta toate problemele ridicate în cursul procesului;
dreptul de a propune probe pentru susținerea pretențiilor și pentru combaterea afirmațiilor adversarului;
dreptul de a cunoaște toate piesele dosarului, ceea ce implică dreptul de a se comunica actele de procedură îndeplinite de adversar, dreptul de a face copii de pe diversele acte aflate la dosar;
dreptul de a folosi limba maternă sau de a recurge la un interpret;
dreptul de a fi asistat și reprezentat de un avocat sau de un mandatar;
dreptul de a recuza pe judecători și procurori, grefieri sau magistrați asistenți, experți, interpreți, traducători;
dreptul de a solicita strămutarea pricinilor la altă instanță;
dreptul de a renunța la judecată sau la dreptul pretins prin recunoașterea pretențiilor reclamantului;
dreptul de a încheia o tranzacție;
dreptul de a solicita cheltuieli de judecată în cazul câștigării procesului;
dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege;
dreptul de a cere executarea silită.

Obligații procedurale modificare

În cadrul oricărui proces, justițiabilii au obligația de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale și de a spune adevărul. Îndatoririle procesuale ale justițiabililor sunt de a:

îndeplini obligațiile în ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător;
urmări desfășurarea procesului;
dovedi pretențiile și apărările;
comunica atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță;
avansa cheltuielile pentru deplasarea martorilor, pentru efectuarea expertizei, pentru depunerea unor acte de către terți etc.
plăti cheltuielile de judecată dacă procesul a fost pierdut etc.

Dacă o parte exercită drepturile sale în alt scop decât cel recunoscut de lege, cu rea-credință, aceasta săvârșește un abuz de drept care se sancționează de lege. Dacă instanța constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, poate suspenda judecata, menționând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile în raport de care s-a dispus suspendarea, au fost îndeplinite și potrivit legii, aceasta poate continua. Reluarea judecății se va dispune numai după plata sumelor prevăzute de legea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea, la cererea părții interesate, cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării va putea fi obligat de către instanță și la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare. Dacă probele nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare nu vor mai putea fi invocate decât atunci când:

nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și nu putea fi prevăzută;
administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății;
când nu s-a solicitat dovada în condițiile legii, din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire, nefiind asistat sau reprezentat de avocat.

În cazurile prevăzute la pct.1 și 3, partea adversă are dreptul la contraprobă numai asupra aceluiași aspect. În cazul în care cauza se amână pentru acest motiv, trebuie să depuneți, sub sancțiunea decăderii, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată, copii certificate de pe înscrisurile invocate. Partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință, originalul înscrisului sau să-l depună înaintea termenului de judecată, în păstrarea grefei, sub sancțiunea de a nu se ține seama de el. Înscrisurile depuse de părți rămân dobândite judecății și nu se mai pot retrage fără învoirea părții potrivnice. Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefa instanței respective.

Resurse modificare

Legături externe modificare

Ghid pentru justițiabili Arhivat în 20 august 2011, la Wayback Machine. emis de Consiliul Superior al Magistraturii.

en:Lawsuit fr:Plaideur en personne