Lăcrămioară

specie de plante

Lăcrămioara (lat. Convallaria majalis) este o specie de plante erbacee, perene prin rizom, încadrate în genul Convallaria, familia Ruscaceae. Anterior, planta se afla în familia Liliaceae sau Convallariaceae. Mai este denumită și mărgăritar, dumbrăvioară, clopoțele sau iarba Sfântului Gheorghe.

Lăcrămioară
Convallaria-oliv-r2.jpg
Convallaria majalis
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Liliatae
Ordin: Asparagales
Familie: Ruscaceae
Gen: Convallaria
Specie: C. majalis
Nume binomial
Convallaria majalis
L.

Date generaleModificare

Există trei subspecii[1] care au fost considerate specii diferite de unii botaniști:

  • Convallaria majalis var. keiskei - în China și Japonia, cu fructe roșii și flori în formă de castron.
  • Convallaria majalis var. majalis - în Eurasia, cu petalele albe.
  • Convallaria majalis var. montana - în SUA, cu o dungă verde pe nervura principală a petalelor florilor.

Descrierea specieiModificare

Tulpina este înaltă de 15–25 cm, încadrată de două frunze mari, eliptice, cu nervatură arcuată. La capătul tulpinii se află o inflorescență simplă. Florile sunt albe, cu peduncul scurt, intens și plăcut mirositoare. Fructele sunt bace sferice, de un roșu aprins.

Areal de răspândire și locuri preferateModificare

Poate fi întâlnită în pădurile de foioase, tufărișuri, lunci, regiunile deluroase și de câmpie din Europa, nordul Asiei și America de Nord.

Planta preferă umbra parțială sau totală. Plantate sub copaci sau arbuști pot forma un covor. Sunt de efect în zonele umbrite, unde puține alte plante cresc. Are nevoie de umiditate permanentă pentru ca frunzele să nu se îngălbenească. Preferă solurile acide sau neutre (pH 5,6-7,5).

Substanțe activeModificare

Toate părțile plantei, inclusiv fructele, sunt extrem de toxice. În caz de ingerare, chiar și în cantități mici, poate provoca dureri abdominale, vărsături, precum și reducerea frecvenței cardiace.[2][3]

Principalele substanțe active sunt:[4]

  • glicozide toxice cu acțiune cardiotonică: convaloatoxină, convalozidă, convaltoxol
  • saponozide: convalarină, convalamarină
  • acizi diverși
  • esențe parfumate
  • carbonat de calciu
  • mici cantități de ulei volatil sunt prezente în flori.

IndicațiiModificare

Infuzia, maceratul și tinctura de lăcrămioară se pot folosi numai sub control medical pentru tratarea afecțiunilor cardiace, a migrenelor de natură nervoasă, a nevralgiilor și amețelilor, având totodată și efecte diuretice. Orice autoterapie este contraindicată, planta fiind extrem de toxică.

ReferințeModificare

  1. ^ „Flora of China: Convallaria majalis. efloras.org. Accesat în . 
  2. ^ "Lily-Of-The-Valley". The New York Times.
  3. ^ New York Media, LLC (4 June 1979). New York Magazine. New York Media, LLC. p. 92. ISSN 0028-7369. Accesat la 07 aprilie 2015.
  4. ^ Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, pag. 68, ISBN 978-973-766-08-1

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lăcrămioară
Wikispecies conține informații legate de Lăcrămioară