Laccaria este un gen din încrengătura Basidiomycota în ordinul Agaricales și familia Hydnangiaceae[1][2] cu aproximativ 75 specii (inclusiv subsecții și subcategorii 115, în Europa mult mai puține) de ciuperci găsite atât în zonele temperate, cât și în cele tropicale ale lumii. Toate speciile sunt simbionți micoriza, formând micorize pe rădăcinile arborilor, dar nu puține pot trăi de asemenea ca saprofiți.[3] Deoarece unele dintre ele au capacitatea de a crește vegetativ și/sau germinali din basidiospori în cultură, ele sunt adesea folosite ca sisteme experimentale pentru studiul basidiomicetelor ectomicorizante.[4] Tip de gen este Laccaria laccata.

Laccaria
Laccaria laccata1 Podkomorské lesy.jpg
Laccaria laccata
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Hydnangiaceae
Gen: Laccaria
Berk. & Broome (1883)
Specia tip
Laccaria laccata
(Scop.) Cooke
Sinonime

DescriereModificare

 
Bres.: 1. L laccata 2. L amethystina 3. L. tortilis
  • Pălăria: este mică până la mărime medie, coloritul fiind preponderent viu, variază între ocru, roz, ruginiu, carneu, liliaceu și violet, dar, după ce este higrofană, își schimbă culoarea atunci când pierde sau absorbă apă.
  • Lamelele: sunt groase și clar distanțate între ele, cu lamele intermediare și câteodată bifurcate, bombate până decurente la picior, adesea de aceiași culoare cu pălăria.
  • Sporii: sunt elipsoidali până rotunzi cu o ornamentare verucoasă, cu țepi reticulați între ei, neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și hialini (translucizi) sub microscop. Pulberea lor este albă.
  • Piciorul: este mereu mai lung ca diametrul pălăriei, destul de subțire, fiind în cele mai multe cazuri plin, dar la vârstă gol pe dinăuntru, ceva fibros, cilindric, nu rar îndoit și sinuos și de aceeași culoare cu pălăria. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: este destul de subțire, mai fragedă în partea pălăriei și mai fibroasă în cea a piciorului, de culoarea pălăriei și piciorului respectiv. Mirosul tinde de la imperceptibil la slab aromatic sau de ciuperci, gustul este plăcut.[5][6]

Speciile din genul Laccaria acumulează cesiu și sunt, prin urmare, în cazul unei contaminări radioactive, poluate de o radiație deosebit de puternică. În Laccaria amethystina, cele mai mari niveluri de radiații au fost măsurate după accidentul nuclear de la Cernobîl.[7]

Speciile genuluiModificare

Aici sunt listate 115 de specii (cu subcategorii și subsecții) ale genului Laccata conform Mycobank (E = se dezvoltă sigur (și) în Europa, vezi referințele la loc):[8] Laccaria acanthospora, Laccaria affinis (E),[9] Laccaria alba, Laccaria altaica (E),[10] Laccaria amethystea, (E),[11] Laccaria amethysteo-occidentalis, Laccaria amethystina (E),[12] Laccaria anglica, Laccaria angustilamella, Laccaria avachaensis, Laccaria bella, Laccaria bicolor (E),[13] Laccaria bisporigera, Laccaria bisporigera, Laccaria bullipellis, Laccaria bullulifera, Laccaria caerulacea, Laccaria calosperma, Laccaria calospora, Laccaria canaliculata, Laccaria chibinensis, Laccaria chilensis, Laccaria cyanolamellata, Laccaria echinospora (E),[14] Laccaria edulis, Laccaria farinacea, Laccaria fibrillosa, Laccaria flavobrunnea, Laccaria fraterna (E),[15] 0Laccaria galerinoides, Laccaria gibba, Laccaria glabripes, Laccaria globosa, Laccaria globosia, Laccaria gomezii, Laccaria goossensiae, Laccaria gruberi, Laccaria halosperma, Laccaria himalayensis, Laccaria hudsonii, Laccaria impolita, Laccaria japonica, Laccaria kalosperma, Laccaria laccata (E),[16] Laccaria laccatina, Laccaria lateritia (E),[17] Laccaria lilacina, Laccaria longipes, Laccaria lutea, Laccaria macrocystidiata, Laccaria maritima (E),[9] Laccaria masoniae, Laccaria masonii, Laccaria montana, Laccaria moshuijun, Laccaria murina, Laccaria nana, Laccaria negrimarginata, Laccaria nigra, Laccaria nobilis, Laccaria oblongospora, Laccaria ochropurpurea, Laccaria ochrosquamulosa, Laccaria ohiensis (E),[16] Laccaria olivaceogrisea, Laccaria paraphysata, Laccaria porphyrodes, Laccaria procera, Laccaria proxima (E), [18] Laccaria proximella, Laccaria pruinosipes, Laccaria pruinosispes, Laccaria pseudomontana, Laccaria pulchella, Laccaria pumila, Laccaria purpureobadia (E),[19] Laccaria roseoalbescens, Laccaria rubroalba, Laccaria salmonicolor, Laccaria scotica, Laccaria scotica, Laccaria sect. Amethystinae, Laccaria sect. Bisporae, Laccaria sect. Laccaria, Laccaria sect. Maritimae, Laccaria sect. Obscurae, Laccaria sect. Purpureobadia, Laccaria sect. Violacei, Laccaria singeri, Laccaria spodophora, Laccaria stellata, Laccaria striatula (E),[16] Laccaria subgen. Laccaria, Laccaria subgen. Maritimae, Laccaria sublaccata, Laccaria subsect. Amethystinae, Laccaria subsect. Bisporae, Laccaria subsect. Laccaria, Laccaria tetraspora, Laccaria tortilis (E),[17] Laccaria tortilis f. tortilis, Laccaria transilvanica, Laccaria transsilvanica, Laccaria trichodermophora, Laccaria trullisata, Laccaria vinaceo-avellanea, Laccaria vinaceoavellanea, Laccaria vinaceobrunnea, Laccaria vinaceorosea, Laccaria vinosofusca, Laccaria violaceibasis, Laccaria violaceonigra, Laccaria vulcanica

Speciile genului în imagini (selecție)Modificare

ValorificareModificare

Speciile acestui gen sunt cu toate comestibile și mai mult sau mai puțin gustoase.[20]

NoteModificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Nr_=17886 Mycobank 1
  3. ^ Natur in NRW
  4. ^ G. K. Podila, J. Zheng și alții: „Fungal gene expression in early symbiotic interactions between Laccaria bicolor and red pine”, în jurnalul „ Plant and Soil”, nr. 244, p. 117-128
  5. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 158, ISBN 978-3-8354-1839-4
  6. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 126-127, ISBN 978-3-440-14530-2
  7. ^ Jurnalul micologic „Der Tintling”
  8. ^ Mycobank 2
  9. ^ a b Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 382-383, ISBN 88-85013-46-5
  10. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 186, ISBN 3-8289-1619-8
  11. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 181, ISBN 3-8289-1619-8
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7
  13. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 322-323, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 160-161, ISBN 978-3-8354-1839-4
  15. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 158-159, ISBN 978-3-8354-1839-4
  16. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 270-271, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ a b Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 384-385, ISBN 88-85013-46-5
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 182, ISBN 3-8289-1619-8
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 44, ISBN 3-405-12116-7

BibliografieModificare

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1-7, vezi sub "Note"
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 430, ISBN 3-85502-0450
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Dénes Pázmány: „Especes de Laccaria en Transilvanie”, în: „Notulae Botanicae Horti Agrobotanici”, vol. 20-21, Cluj-Napoca 1994
  • Dénes Pázmány (Str. Grădinarilor 14/15, RO-3400 Cluj-Napoca): „Zur Systematik der Gattung Laccaria Bk. et Br.”, în: „Zeitschrift für Mykologie”, nr. 60 (1), Frankfurt am Main 1994 [1]

Legături externeModificare