Lajos Windischgrätz
| Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în august 2006 |
| Lajos Windischgrätz | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Cracovia, Austro-Ungaria |
| Decedat | (85 de ani)[3][4][5] Viena, Austria |
| Părinți | Ludwig von Windisch-Graetz[*] Dessewffy Valéria[*] |
| Cetățenie |  Ungaria Germania Austria |
| Ocupație | politician funcționar public[*] ministru |
| Limbi vorbite | limba germană limba maghiară |
| Activitate | |
| Alma mater | K.u.k. Technische Militärakademie[*] |
| Organizație | Bundesregierung[*] |
| Partid politic | Keresztény Nemzeti Egyesülés Pártja[*][1], Nemzeti Munkapárt[*][2] |
Modifică date / text  | |
Prințul Lajos Windischgrätz, uneori Windisch-Graetz sau Windisch-Grätz, (n. , Cracovia, Austro-Ungaria – d. , Viena, Austria).
Provine dintr-o familie foarte bogată. În anii 1904-1905 a luat parte la Războiul Ruso-Japonez iar în 1912, aflat la Sofia, a luat parte la Primul Război Balcanic.
Între 1916 și 1918 a fost deputat în parlamentul ungar iar din ianuarie 1918 a fost desemnat de regele Carol al IV-lea al Ungariei consilier confident al său. Din 25 ianuarie 1918 până în 25 octombrie 1918 a fost ministrul transportului și, simultan, ministrul apărării, mai târziu ministru de război și. în același timp ultimul ministru de externe al Imperiului Austro-Ungar. După proclamarea Ungariei ca republică de Mihály Károlyi și revoluția Mîja-de-Toamnă a trăit în Elveția.
În 1920 s-a întors acasă în Ungaria și a fost martor la procesul lui Mihály Károlyi în ani 1920-1922 s-a întors la funcția de consilier al regele Carol, mai târziu era condamnat 4 ani la închisoare. În 1932 a primit cetățenia germană. Din 1933 a fost agentul Gestapo a încercat să-l prindă pe Mihály Károlyi în Berlin fără succes.
Mai târziu s-a dus în Austria, unde și-a scris memoriile din Ungaria (începând cu anul 1920);
- Vom roten zum schwarzen Prinzen (Berlin, 1920);
- Mémoires du prince (Paris, 1923);
- My Memoires (Boston, 1921);
- Ein Kaiser kämpft für die Freiheit (Viena–München, 1957);
- Helden und Halunken. Selbsterlebte Weltgeschichte 1899–1964 (Viena–München, 1965).
Strache Gusztáv: intră în vorbă de acuzare, în 20 iunie 1926. a fost vinovat de comitere de infracțiuni (criminalitate) bani falși a falsificat bani și introducerea fascistă în Ungaria (Budapesta 1926). Mihály Károlyi împotriva lumii (München, 1922); sistemul fascist introdus în Ungaria a scris din cercetările sale nobilul Dezső, 1956 Budapesta.
La falsificarea francilor francezi s-a lucrat din 1922 până în 1925 și acțiunea a fost în principal condusă și susținută financiar de prințul Windischgrätz Lajos, ale cărui proprietăți trecuseră la Cehoslovacia, fără să primească vreo despăgubire.[6]
Referințe și note
modificare- ^ https://library.hungaricana.hu/hu/view/OGYK_Almanach_1920-1922/?query=%22WindischGraetz%22&pg=177&layout=s Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Dániel Ballabás[*], József Pap[*], Judit Pál[*] (), Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), Eger: Líceum Kiadó[*], p. 400, accesat în
- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Windischgrätz Lajos, Magyar életrajzi lexikon, accesat în
- ^ Ludwig Windisch Graetz, Autoritatea BnF
- ^ Calpuzanii. Varianta maghiară