Lascăr Pană
| Lascăr Pană | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Informații generale | |||||||||
| Nume complet | Lascăr Pană | ||||||||
| Data nașterii | 14 septembrie 1934 | ||||||||
| Locul nașterii | Constanța, România | ||||||||
| Data decesului | (83 de ani) | ||||||||
| Locul decesului | Baia Mare, România | ||||||||
| Naționalitate | Român | ||||||||
| Post |
Inter, pivot (Retras din activitate) | ||||||||
| Cluburi de seniori* | |||||||||
| Ani | Club | ||||||||
| 1956–1957 |
.svg){kind=small} Progresul Bacău | ||||||||
| 1957–1958 |
Petrolul Teleajen | ||||||||
| 1958–1959 |
Rapid București | ||||||||
| 1959–1969 |
.svg){kind=small} Dinamo Bacău | ||||||||
| 1969–1970 |
Voința București | ||||||||
| Echipe antrenate | |||||||||
| 1966–1969 |
Dinamo Bacău | ||||||||
| 1969–1970 |
Voința București | ||||||||
| 1970–1974 |
Minerul Baia Mare | ||||||||
| 1974–1993 |
HC Minaur Baia Mare | ||||||||
| 1967–1968 |
România B (masculin) | ||||||||
| 1978–1982 |
România (masculin) | ||||||||
| 1984–1985 |
România universitar | ||||||||
| 1984–1986 |
România (masculin) | ||||||||
Palmares
| |||||||||
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||||||||
Modifică date / text  | |||||||||
Lascăr Pană (n. 14 septembrie 1934, Constanța[1] - d. 17 septembrie 2017, Baia Mare) a fost un mare antrenor de handbal român și președinte de onoare al clubului pe care l-a înființat în 1974, HC Minaur Baia Mare.[2] Alături de Ioan Kunst-Ghermănescu și Niculae Nedeff, el a condus echipa națională a României care a obținut medalia de bronz la Jocurile Olimpice din 1980, de la Moscova.[3]
Biografie
modificareNăscut la Constanța, Lascăr Pană a jucat mai întâi fotbal ca junior și a devenit campion de juniori cu Competrol București, în 1952.[4] Mama sa, care nu aprecia fotbalul, i-a interzis să mai continue și i-a cerut să aleagă orice alt sport,[5] așa că Lascăr Pană a optat pentru handbal. Primele meciuri le-a jucat în 1956, la Progresul Bacău, evoluând ca inter și uneori chiar pivot. După 4-5 ani în care a avut rezultate ca jucător la mai multe echipe din țară, el s-a întors la Bacău ca antrenor-jucător al echipei Dinamo Bacău și a pus bazele handbalului în orașul moldovean.[5] S-a mutat apoi la Voința București, echipă cu care a promovat în divizia A, pe atunci principala divizei a campionatului republican.
În 1970, Lascăr Pană a ajuns la Baia Mare, unde a preluat echipa Minerul. În 1974, Pană a avut inițiativa înființării primului club exclusiv de handbal din România, Minaur Baia Mare.[4] Cu Lascăr Pană la conducere, timp de 25 de ani, Minaur nu s-a clasat niciodată mai jos de locul patru în campionatul național.[1][4] În acest timp, la Minaur au jucat handbaliști valoroși precum Iosif Boroș, Maricel Voinea, Gheorghe Covaciu sau Alexandru Stamate. Lascăr Pană a câștigat de două ori cu Minaur Cupa IHF, în 1985 și 1988, și a calificat de trei ori echipa în semifinalele Cupei Cupelor, în 1979, 1980 și 1986.
Antrenorul Pană a pregătit în câteva rânduri și echipele naționale ale României: cea universitară, România B și echipa de seniori. În 1980, alături de Ioan Kunst-Ghermănescu și Niculae Nedeff, el a obținut cu selecționata de seniori medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova.[3]
Între 1990 și 1995, Pană a condus loturile naționale masculine ale Greciei, cu care a obținut locul patru la Jocurile Mediteraneene și s-a calificat de trei ori în finala Campionatului Mondial pentru tineret.[4] În anii următori, Lascăr Pană a ocupat diverse funcții administrative în cadrul Federației Române de Handbal și a devenit consilier local al municipiului Baia Mare din partea PSD, îndeplinind timp de un an și funcția de președinte al Comisiei de Sport a Consiliului Local. În 2009, el a devenit președintele de onoare al clubului pe care el însuși l-a creat, HC Minaur Baia Mare. Între 2014 și 2015 a fost numit director tehnic al echipei feminine de handbal HCM Baia Mare.[6]
Lascăr Pană a încetat din viață pe 17 septembrie 2017, într-o secție de terapie intensivă unde era internat de câteva săptămâni în urma serioaselor probleme medicale de care suferea.[7][8]
Palmares
modificareClub
modificare- Campionatul Național:
- Medalie de argint: 1980, 1981, 1985, 1992
- Medalie de bronz: 1968, 1974, 1975, 1976, 1978, 1982, 1983, 1984, 1987, 1988, 1989, 1990
- Cupa României:
- Câștigător: 1983, 1984, 1989
- Cupa Cupelor EHF:
- Semifinalist: 1979, 1981, 1986
- Cupa IHF:
Câștigător: 1985, 1988
Echipa națională
modificare- Jocurile Olimpice:
Medalie de bronz: 1980
Alte funcții
modificare| Funcția | Organizația | Perioada |
|---|---|---|
| Director Tehnic | Echipa națională de handbal a Greciei | 1990–1995 |
| Director Tehnic | Echipa națională de handbal a României | 1995–1996 |
| Președinte | HC Minaur Baia Mare | 1995– |
| Vicepreședinte | Federația Română de Handbal | 1998– |
| Director Tehnic | Echipa națională de handbal a României | 1999–2000 |
| Președinte | Comisia de Sport a Consiliului Local Baia Mare | 2003–2004 |
| Președinte de onoare[2] | HC Minaur Baia Mare | 2009– |
| Director tehnic[6] | HCM Baia Mare | 2014–2015 |
Note
modificare- ^ a b „Lascăr Pană”. Pagina oficială a primăriei municipiului Baia Mare. Accesat în .
- ^ a b E.M. (). „HANDBAL. Lascar Pana - presedinte de onoare al HC Minaur Baia Mare”. emm.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f)1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. p. 135-140. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d „Lascăr Pană, antrenorul DE FIER”. Gazeta Sporturilor. . Accesat în .
- ^ a b Ana Maria Roman (). „Interviu cu Lascăr Pană la Memorialul Mircea Dohan la handbal”. Buletin de Carei. Accesat în .
- ^ a b „Lascăr Pană, director tehnic; Vasile Bîrle, președinte HCM”. Pagina oficială a HCM Baia Mare. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Doliu în handbal! A murit unul dintre cei mai mari antrenori români”. DigiSport. . Accesat în .
- ^ „Antrenorul emerit Lascăr Pană, condus pe ultimul drum”. Adevărul. . Accesat în .