Legea gazelor ideale

Legea gazelor ideale este una dintre legile gazelor și reprezintă ecuația de stare a unui gaz ideal. Este o bună aproximație a comportamentului unor gaze în unele condiții, deși are unele limitări. A fost descrisă pentru prima dată de către Émile Clapeyron în 1834, ca fiind o combinație dintre următoarele legi empirice: legea Boyle-Mariotte, legea lui Charles și legea lui Avogadro.^[1]

Are o importanță deosebită în termodinamică, permițând definirea unor noțiuni (potențial termodinamic) și deducerea unor egalități.

Formă

Ecuația acestei legi, numită ecuația termică de stare a gazului ideal, este adesea scrisă sub forma:^[2]

PV=nRT,

unde:

$P$ este presiunea unui gaz,
$V$ este volumul unui gaz,
$n$ este cantitatea unui gaz (în moli),
$R$ este constanta universală a gazului ideal, egală cu produsul dintre Constanta Boltzmann și numărul lui Avogadro,
$T$ este temperatura absolută a gazului.

^ Clapeyron, E. (1834). „Mémoire sur la puissance motrice de la chaleur”. Journal de l'École Polytechnique (în franceză). XIV: 153–90. Facsimile at the Bibliothèque nationale de France (pp. 153–90).
^ „Legi ale gazului ideal” (PDF), Filadelfia.ro, accesat în 9 septembrie 2017

Portal Fizică