Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860)

Leopold al celor Două Sicilii
Leopold, Count of Syracuse.jpg
Leopold al celor Două Sicilii
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Palermo, Regatul celor Două Sicilii Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani)[1][4] Modificați la Wikidata
Pisa, Regatul Sardiniei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSanta Chiara[*] Modificați la Wikidata
PărințiFrancisc I al celor Două Sicilii
Maria Isabela a Spaniei Modificați la Wikidata
Frați și suroriPrințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii (1818–1857)
Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii
Teresa a celor Două Sicilii
Prințesa Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii
Prințesa Luisa Carlotta a celor Două Sicilii
Carlo Ferdinand
Prince Louis, Count of Aquila[*]
Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii
Prince Francis, Count of Trapani[*]
Prince Antonio, Count of Lecce[*]
Maria Christina a celor Două Sicilii Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPrincess Maria Vittoria of Savoy[*] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiIsabella di Borbone, Principessa di Borbone delle Due Sicilie[*][5] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiKnight of the Order of the Holy Spirit[*]
Knight of the Order of Saint-Michel[*]
Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]
Ordinul Vulturului Negru[*]
Ordinul Sfântului Andrei

Prințul Leopoldo al celor Două Sicilii[6](22 mai 1813, Palermo[6]4 decembrie 1860, Pisa[6]) a fost prinț al celor Două Sicilii și cunoscut drept Conte de Siracuza.

BiografieModificare

 
Principele Leopoldo

Leopold s-a născut la Palermo, ca al treilea fiu al regelui Francisc I al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții și verișoară primară, Maria Isabella a Spaniei. Bunicii paterni au fost regele Ferdinand I al celor Două Sicilii și regina Maria Carolina a Austriei. Bunicii materni au fost Carol al IV-lea al Spaniei și Maria Luisa de Parma. Bunicii erau frați, ambii fiind fiii regelui Carol al III-lea al Spaniei și ai reginei Maria Amalia de Saxonia.

A fost fratele mai mic al viitorului rege Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și cumantul regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei, al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei. Sora lui vitregă mai mare a fost Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry.

În 1816, la crearea regatului celor Două Sicilii, când avea trei ani, a primit titlul de Conte de Siracuza.

După decesul tatălui său în noiembrie 1830 fratele său mai mare, Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii, l-a numit general locotenent în Sicilia.[7] Ca guvernator în Palermo el a introdus reforme importante.[8] Temându-se de popularitatea sa și de dorința Siciliei pentru independență, el a fost rechemat din funcție la începutul anului 1835.[9] În aprilie în același an, a fost trimis să călătorească în străinătate.[9]

Ferdinand al II-lea a luat în considerare o căsătorie între Leopold și Prințesa Marie de Orléans, însă negocierile cu tatăl ei, Louis-Philippe al Franței, au eșuat din cauza revoltelir franceze din 1834 și a refuzului lui Louis-Philippe de a acorda Mariei partea ei din "donation-partage" a pământurilor sale (o condiție pe care Ferdinand a pus-o pentru ca nunta să aibă loc). Leopold a fost un artist, un sculptor iscusit și patron al artelor. Era lipsit de o mare ambiție, preferând să ducă o viață de plăcere.[10]

La 16 iunie 1837, la neapole, Leopold s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Savoia, a doua fiică a Prințului Joseph Maria de Savoia, Conte de Villafranca și a soției acestuia, Pauline Benedictine de Quélen de Vauguyon.[6] Au fost nepotriviți și căsătoria lor a fost nefericită. El a fost un agnostic și liberal. Ea a fost un fanatic religios conservator, care nu avea nimic în comun cu el. Au reușit să aibă un singur copil, Isabella, care a murit la mai puțin de un an după nașterea sa în 1838.[6] De atunci au trăit separat. Ea s-a retras să trăiască o viață religioasă aproape în izolare, la palatul ei de la Chiaia.[10]

Contele de Siracuza a trăit în străinătate între 1846 și 1850.[11] În ciuda tendințelor sale opuse politic, el era fratele preferat al regelui Ferdinand al II-lea. Când el a suferit un accident vascular cerebral în 1854, regele a fost afectat profund.[11] Contele s-a recuperat. La fel ca frații săi contele de Aquila și contele de Trapani, el a fost un afemeiat dar nu a fost implicat în scandaluri și fratele său regele i-a plătit datoriile privindu-l ca pe o oaie neagră adorabilă.[12] Leopold a fost un hedonist descris ca "mare, puternic, cu chip frumos"[12] Simplu în maniere, a fost foarte popular.[12] S-a înconjurat de o curte de artiști, scriitori și muzicieni, care l-au urmat de la palatul de la Chiaia la vila sa de la Sorrento.[12]

După decesul lui Ferdinand al II-lea în mai 1859, Contele de Siracuza a pledat pentru o alianță strânsă cu Piemont.[13] Nu avea o părerea bună despre nepotul său, Francisc al II-lea, noul rege. Relația lor a fost rece.[14][15] În aprilie 1860, Leopold i-a cerut nepotului său să facă concesii liberale.[16] După câteva luni a plecat în Piedmont. A murit la scurt timp în Pisa.

Arbore genealogicModificare

NoteModificare

  1. ^ a b Leopoldo di Borbone, Principe di Borbone delle Due Sicilie, The Peerage, accesat în  
  2. ^ Leopold of Bourbon, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  3. ^ Leopoldo Borbone Siracusa, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  5. ^ The Peerage 
  6. ^ a b c d e Lundy, Darryl (). „Leopoldo di Borbone, Principe di Borbone delle Due Sicilie”. thePeerage.com. Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  7. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 48
  8. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 78
  9. ^ a b Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 79
  10. ^ a b Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 82
  11. ^ a b Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 342
  12. ^ a b c d Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 343
  13. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 388
  14. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 407
  15. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 469
  16. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 471