Carlo Ferdinand, Prinț de Capua

Carlo Ferdinand
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Palermo, Regatul celor Două Sicilii Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
Torino, Italia Modificați la Wikidata
PărințiFrancisc I al celor Două Sicilii
Maria Isabela a Spaniei Modificați la Wikidata
Frați și suroriPrințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii (1818–1857)
Teresa a celor Două Sicilii
Prințesa Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii
Prințesa Luisa Carlotta a celor Două Sicilii
Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii
Leopold al celor Două Sicilii
Luigi di Borbone-Due Sicilie[*][[Luigi di Borbone-Due Sicilie (Prince Bourbon-Two Sicilies (1824-1897))|​]]
Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii
François de Paule de Bourbon-Siciles[*][[François de Paule de Bourbon-Siciles (Two Sicilian royal)|​]]
Prince Antonio, Count of Lecce[*][[Prince Antonio, Count of Lecce (prince)|​]]
Maria Christina a celor Două Sicilii Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPenelope Smyth[*][[Penelope Smyth ((1815-1882))|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiFrancesco di Borbone, Conte di Mascali[*][[Francesco di Borbone, Conte di Mascali ((1837-1862))|​]][3]
Vittoria di Borbone, Contessa di Mascali[*][[Vittoria di Borbone, Contessa di Mascali ((1838-1905))|​]][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieprinț Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă Modificați la Wikidata
Activitate
Premiichevalier de l'ordre du Saint-Esprit[*][[chevalier de l'ordre du Saint-Esprit |​]]
chevalier de l'ordre de Saint-Michel[*][[chevalier de l'ordre de Saint-Michel |​]]
Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]
Ordinul Sfântului Andrei  Modificați la Wikidata

Carol al celor Două Sicilii, Prinț de Capua[4][5] (Carlo Ferdinando, Principe di Borbone delle Due Sicilie, Principe di Capua[4][5]) (10 noiembrie 1811[4][5] 22 aprilie 1862) a fost al doilea fiu al regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabela a Spaniei. S-a căsătorit morganatic în 1836 și a trăit în exil.

Prințul de Capua

Biografie

modificare

Carol s-a născut la Palermo, ca al doilea fiu al regelui Francisc I al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții și verișoară primară, Maria Isabella a Spaniei. Bunicii paterni au fost regele Ferdinand I al celor Două Sicilii și regina Maria Carolina a Austriei. Bunicii materni au fost Carol al IV-lea al Spaniei și Maria Luisa de Parma. Bunicii erau frați, ambii fiind fiii regelui Carol al III-lea al Spaniei și ai reginei Maria Amalia de Saxonia.

A fost fratele mai mic al viitorului rege Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și cumantul regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei, al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei. Sora lui vitregă mai mare a fost Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry.

Carol a fost copilul preferat al părinților săi și din acest motiv relația cu fratele său Ferdinand a fost tensionată. La vârsta de nouăsprezece ani a fost numit viceamiral.[6] În perioada martie-iunie 1829 guvernul napolitan i-a prezentat candidatura la tronul Greciei, dar a eșuat prin opoziția lui Metternich. În 1831 el a fost candidat pentru a deveni rege al Belgiei. În tinerețea sa, Prințul de Capua a afișat un comportament agitat și o slăbiciune pentru femeile frumoase. Cum fratele său nu avea încă copii, Carlo deținea o poziție înaltă la Curte - moștenitor prezumtiv la coroană până în anul 1836.[6]

În iarna anului 1835 Prințul de Capua s-a îndrăgostit de Penelope Smyth, fiica lui Grice Smyth de Ballynatray, o frumoasă irlandeză care vizita Neapole. Ferdinand al II-lea i-a interzis să se căsătorească, fiind o căsătorie morganatică.[6] La 12 ianuarie 1836 cuplul a fugit. Ferdinand al II-lea a sistat venitul fratelui său, denunțând plecarea lui Carol ca fiind ilegală și a încercat să împiedice căsătoria.[7]

La 12 martie 1836 regele Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii a emis un decret susținând decizia din 1829 a tatălui celor doi frați prin care membrii de sânge regal ai regatului, indiferent de vârsta lor, erau nevoiți să obțină acordul suveranului pentru a se căsători iar căsătoriile realizate fără acest consimțământ ar trebui să fie considerate ca fiind nule și neavenite.

 
Prințul de Capua cu soția, contesa de Mascali, și fiica lor, Vittoria.

Sfidând voința fratelui său, la 5 aprilie 1836, Carol s-a căsătorit morganatic cu Penelope Smyth. Cuplul a avut doi copii:[4][5]

  • Francesco, Conte di Mascali (24 martie 1837 – 2 iunie 1862)
  • Vittoria di Borbone, contesă di Mascali (15 mai 1838 – 9 august 1895)

Ferdinand al II-lea nu l-a iertat niciodată pe fratele fugar. Prințul de Capua a fost obligat să trăiască pentru restul vieții în exil. El a rămas loial soției sale; toate moșiile sale au fost confiscate cu excepția comitatului Mascali din Sicilia pe care l-a moștenit de la tatăl său.[8] Cum Mascali nu a mers eficient îi oferea un venit mic iar Prințul a trebuit să trăiască modest.[9] Ani de zile Prințul a încercat să obțină iertarea de la fratele său și să i se permită întoarcerea în Neapole, dar fără nici un rezultat. S-a stabilit la Londra unde soția și rudele ei au început să acumuleze datorii.[10] Guvernul britanic condus de Lordul Palmerston a încercat să intervină în favoarea lui favoarea lui ca o contrabalansare a despotismului lui Ferdinand al II-lea.[11] În 1848, Prințul deCapua a aspirat în van la coroana Siciliei. Când Palmerston s-a săturat de el, Prințul de Capua s-a mutat la Torino.[11] Urmărit de creditorii săi, Prințul s-a mutat constant.[12]

Un contemporan care l-a întâlnit la Palatul Tuileries în 1853 l-a descris după cum urmează: "Prințul este robust, vulgar, și de obicei aranjat ca un șarlatan rustic. El este împodobit cu o barbă lungă gri și murdară și părul lui este, de asemenea, lung, murdar și gri "[12]

Cum fratele lui Ferdinand al II-lea a murit la 22 mai 1859, prințul a sperat că i se va mări venitul. Ferdinand al II-lea îi lăsase moștenire o sumă mică de bani și noul rege Francisc al II-lea, nepotul său, a ordonat restaurarea tuturor veniturilor și bunurilor sale. Cu toate acestea, Prințul de Capua, care a trăit mutându-se între Geneva, Spa și Aix les Bains cu soția sa morganatică și cei doi copii adolescenți nu a văzut nimic din toate astea. În anul următor Bourbonii au fost detronați. Odată cu invazia piemonteză totul a fost confiscat de către Giuseppe Garibaldi.[13]

Prințului de Capua i s-a oferit un venit de către regele Victor Emanuel al II-lea, însă el a refuzat de teamă că acest lucru ar putea afecta viitoarele lui pretenții.[13] A murit doi ani mai târziu, la 21 aprilie 1862, la Torino, la vârsta de 50 de ani. Fiul său Francesco, care a suferit de o boală mintală, a murit câteva luni mai târziu. Văduva lui a primit o pensie și casa din apropiere de Lucca.[14]

Arbore genealogic

modificare
  1. ^ a b Carlo di Borbone, Principe di Borbone delle Due Sicilie, The Peerage, accesat în  
  2. ^ Carlo di, principe di Capua Borbone, Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  3. ^ a b The Peerage 
  4. ^ a b c d Darryl Lundy (). „Carlo di Borbone, Principe di Borbone delle Due Sicilie”. thePeerage.com. Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  5. ^ a b c d Paul Theroff. „TWO SICILIES”. Paul Theroff's Royal Genealogy Site. Accesat în . 
  6. ^ a b c Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 90
  7. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 91
  8. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 93
  9. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 94
  10. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 117
  11. ^ a b Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 340
  12. ^ a b Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 341
  13. ^ a b Acton, " The Last Bourbonilor din Napoli ", p. 468
  14. ^ Acton, The Last Bourbons of Naples, p. 469