Liliacul pitic din Insula Crăciunului

Liliacul pitic din Insula Crăciunului
Stare de conservare

specie dispărută[1]
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
ÎncrengăturăChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăSarcopterygii
ClasăMammalia
SubclasăTetrapodomorpha
InfraclasăPlacentalia
OrdinChiroptera
SubordinMicrochiroptera
FamilieVespertilionidae
SubfamilieVespertilioninae
GenPipistrellus
Nume binomial
Pipistrellus murrayi
C.W.Andrews, 1900

Liliacul pitic din Insula Crăciunului (Pipistrellus murrayi) a fost o specie de liliac vesper întâlnit doar pe Insula Crăciunului, Australia. Specia este acum dispărută, ultimul liliac fiind văzut în august 2009, iar de atunci nu au mai existat alte observări, în ciuda eforturilor intense de localizare a speciei.[2][3]

Taxonomie și etimologie modificare

A fost descrisă ca specie nouă de paleontologul britanic Charles William Andrews . Numele specific „murrayi” a fost probabil inspirat de Sir John Murray, care a ajutat la plata expediției lui Andrews în Insulele Crăciunului.[4]

Specia a fost uneori considerată sinonimă cu Pipistrellus tenuis.[5][6] Cu toate acestea, revizuiri ale genului bazate pe baculum au identificat Pipistrellus murrayi ca specie distinctă.[7] Acest lucru a fost susținut de analizele genetice efectuate pentru guvernul australian ca parte a investigației sale asupra declinului ecologiei Insulei Crăciunului și a populației pipistrelului la mijlocul anului 2009. Rezultatele acestui studiu indică faptul că pipistrelul era strâns înrudit cu alte specii asiatice de pipistrel, dar distinctă de acestea.[8]

Descriere modificare

Era un liliac mic care cântărea în jur de 3–4,5 grame. Avea blana maro închis, cu vârfurile firelor gălbui.[4] Antebrațul avea 30–33mm lungime. A fost cea mai mică specie de lilieci descrisă din Australia.[9] Urechile sale erau triunghiulare și rotunjite la vârfuri. Patagiul său avea un calcar distinct. Coada sa ieșea foarte ușor (2 milimetri) în afara patagiului. Lungimea capului și corpului său era de 35–40 mm. Coada avea 30–31 mm lungime. Urechile aveau 9–11mm lungime. Picioarele aveau 6–8mm lungime.

Biologie modificare

Această specie se hrănea cu insecte și se adăpostea în scorburi și vegetație în descompunere.[10][11]

Declin și dispariție modificare

Populația de pipistrel din Insula Crăciunului a scăzut dramatic din 1990.[12] Era odinioară văzut în întreaga insulă, inclusiv în așezări umane.[13]

O reevaluare a numărului de indivizi rămași în ianuarie 2009 a sugerat că mai erau doar 20 de lilieci. Singurul cuib comunal cunoscut conținea doar patru indivizi. Cu trei ani înainte, această colonie număra 54 de indivizi și mai erau și alte câteva colonii cunoscute, de dimensiuni similare. Monitorizarea de la începutul anului 2009 a arătat că unii lilieci au supraviețuit în sălbăticie, determinând guvernul australian să anunțe pe 1 iulie 2009 că va încerca să salveze liliacul, prin capturarea ultimilor indivizi rămași, cu asistența cercetătorilor voluntari de la Societatea Australasiatică a Liliecilor.[14][15] La începutul lunii august 2009, guvernul australian a dat permisiunea de capturării liliecilor pentru a stabili un program de reproducere în captivitate. Cu toate acestea, după patru săptămâni de căutări, a fost localizat doar un singur liliac. Cercetătorii nu au reușit să-l prindă, iar ultimul apel de ecolocație al acestuia a fost înregistrat pe 26 august 2009. Pe 8 septembrie 2009, guvernul australian a anunțat că încercările de capturare a liliecilor au eșuat. De atunci nu pipistreulul nu a mai văzut sau auzit pe Insula Crăciunului și se crede că specia este acum dispărută.[16][17] Se crede că este prima dispariție de mamifere din Australia în ultimii 50 de ani.[18]

Cauza declinului modificare

Nu se cunoaște cauza declinului acestei specii de liliac. Au fost sugerate mai multe amenințări potențiale: prădare sau tulburări ale locurilor de cuibărit.[12] Specii introduse, cum ar fi șarpele Lycodon capucinus, centipedul gigant,[19] furnica nebună galbenă, șobolanul negru sau pisicile sălbatice, au fost toate identificate ca potențial suspecte responsabile de declin fie prin prădare, fie prin deranjarea liliecilor. De asemenea, s-a speculat că responsabile pentru declin ar putea fi o amenințare neidentificată pentru sănătate sau otrăvirea cu insecticidul Fipronil, folosit pentru a controla „supercoloniile” furnicilor nebune galbene.[8]

Note modificare

  1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*][[The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ Flannery, Tim (). „Unmourned death of a sole survivor”. The Sydney Morning Herald - Environment. Fairfax. Accesat în . 
  3. ^ „News at a glance”. Science. 357 (6357). .  Parametru necunoscut |la= ignorat (ajutor)
  4. ^ a b Andrews, C. W. (). A Monograph of Christmas Island (Indian Ocean). Printed by order of the Trustees. pp. 26–28. 
  5. ^ Koopman, KF (). „Systematics of Indo-Australian pipistrelles”. Periodicum Biologorum. 75: 113–116. 
  6. ^ Koopman, KF (). „Order Chiroptera”. În Wilson, DE; Reeder, DM. Mammal Species of the World. A Taxonomic and Geographic Reference. Washington: Smithsonian Institution Press. pp. 137–241. 
  7. ^ Kitchener, DJ; Caputi, N; Jones, B (). „Revision of the Australo-Papuan Pipistrellus and Falsistrellus (Microchiroptera: Vespertilionidae)”. Records of the Western Australian Museum. 12: 435–495. 
  8. ^ a b Christmas Island Expert Working Group to Minister for the Environment, Heritage and the Arts (iulie 2009). Revised Interim Report (PDF). 
  9. ^ Department of the Environment (). „Pipistrellus murrayi — Christmas Island Pipistrelle”. environment.gov.au. Department of the Environment, Canberra. Accesat în . 
  10. ^ Schulz, M; Lumsden, L (). National Recovery Plan for the Christmas Island Pipistrelle Pipistrellus murrayi. Department of Environment and Heritage. ISBN 978-0-642-55012-5. 
  11. ^ van Dyck, S.; Strahan, R, ed. (). The Mammals of Australia. 
  12. ^ a b Lumsden, L; Schulz, M; Ashton, R; D, Middleton (). Investigation of threats to the Christmas Island Pipistrelle. A report to the Department of the Environment and Water Resources. Heidelberg, Victoria: Arthur Rylah Institute for Environmental Research, Department of Sustainability and Environment. 
  13. ^ Tidemann, C (). A study of the status, habitat requirements and management of the two species of bats on Christmas Island (Indian Ocean). Canberra: Australian National Parks and Wildlife Service. 
  14. ^ Galvin, Nick (). „Garrett goes in to bat for species on sticky wicket”. The Sydney Morning Herald - Environment. Fairfax. Accesat în . 
  15. ^ Garrett, Peter; Snowdon, Warren (). „Christmas Island Ecosystem Rescue” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ Kamenev, Marina (). „Should Wild Animals Become Pets to Ward Off Extinction?”. Time. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Hance, Jeremy (). „Island bat goes extinct after Australian officials hesitate”. Mongabay. 
  18. ^ Martin, T. G.; Nally, S.; Burbidge, A. A.; Arnall, S.; Garnett, S. T.; Hayward, M. W.; Possingham, H. P. (). „Acting fast helps avoid extinction”. Conservation Letters. 4 (5): 274–280. doi:10.1111/j.1755-263X.2012.00239.x. 
  19. ^ „Scolopendra morsitans”. CSIRO.