Limba osetă

Limba osetă Ирон ӕвзаг (Iron ævzag)
Vorbită în	Rusia, Georgia Turcia Osetia de Sud
Regiuni	Caucaz
Număr de vorbitori	cca 640.000 (locul 89)
Sistem de scriere	Alfabetul chirilic, Alfabetul latin (1923-1937)<nr>Alfabetul georgian (1820-1954)
Clasificare
limbi indo-europene limbi indo-iraniene limba iraniană de est Limba osetă
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	Osetia de Nord, Osetia de Sud
Organ de reglementare	nu există vreo agenție oficială
ISO 639-1	os
ISO 639-2	oss
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	oss
Răspândire în lume
Grupuri etnolingvistice în regiunea Caucazului
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba osetă este o limbă iraniană de est vorbită în principal în Osetia de Sud și de nord. Este singura limbă supraviețuitoare vorbită de sciții pontici.

Are două dialecte principale: iron (mai răspândit) și digor.

Fonologie

• 7 vocale
• 26/27 consoane

Comparație cu alte limbi

Deși limba osetă aparține limbilor iraniene, este foarte diferită de alte limbi iraniene. Chiar și limbile legate de osetine în grupul est-iranian, Yagnob și Pașto, diferă semnificativ de acestea.

Teoria originii scito-sarmato-alană a limbii osete este confirmată în special de prezența în vocabular și chiar de gramatică a unor contacte strânse și prelungite cu limbile slave și germanice.

Cea mai asemănătoare limbă cu oseta este limba maghiarilor iași (descendenți ai alanilor care s-au stabilit în Ungaria în secolul al XIII-lea), motiv pentru care în literatura de specialitate limba iașilor (în prezent dispărută) este deseori clasată ca dialect al limbii osete.

Sistem de scriere

Subiect-obiect-verb

Text oset scris cu alfabetul georgian dintr-o carte despre folclorul oset, publicată în 1940 în Osetia de sud

Textul în limba osetă poate fi recunoscut imediat din pricina utilizării caracterului chirilic „Æ, æ”, o literă ce nu poate fi găsită în nicio altă limbă care folosește alfabetul chirilic. Părintele limbii moderne osete literare este poetul național Kosta Hetagurov (1859-1906).

O limbă literară ironă (iron) a fost formată în secolul XVIII, scrisă prin folosirea alfabetului chirilic în Rusia și a alfabetului georgian în Georgia. Prima carte în osetă a fost publicată în chirilică în anul 1798 iar în 1844 alfabetul a fost revizuit de către omul știință rus cu origini fino-suedeze, Anders Johan Sjögren. Un nou alfabet, bazat pe alfabetul latin, a fost făcut oficial în anii 1920, dar în 1937 un alfabet chirilic revizuit a fost introdus cu digrafe, care înlocuiau majoritatea diacriticelor ale alfabetului din 1844.

În 1920, I. Yaguzidze un abecedar al alfabetului georgian, adăugând trei litere alfabetului georgian.

Alfabetul chirilic modern al limbii osete:
А/а, Ӕ/ӕ, Б/б, В/в, Г/г, Гъ/гъ, Д/д, Дж/дж, Дз/дз, Е/е, Ё/ё, Ж/ж, З/з, И/и, Й/й, К/к, Къ/къ, Л/л, М/м, Н/н, О/о, П/п, Пъ/пъ, Р/р, С/с, Т/т, Тъ/тъ, У/у, Ф/ф, Х/х, Хъ/хъ, Ц/ц, Цъ/цъ, Ч/ч, Чъ/чъ, Ш/ш, Щ/щ, Ъ/ъ, Ы/ы, Ь/ь, Э/э, Ю/ю, Я/я.

Alfabetul latin modern al limbii osete:
A/a, Æ/æ, B/b, C/c, Č/č, D/d, E/e, F/f, G/g, H/h, I/i, J/j, K/k, L/l, M/m, N/n, O/o, P/p, Q/q, R/r, S/s, Š/š, T/t, U/u, V/v, X/x, Y/y, Z/z, Ž/ž

Bibliografie

• Marius Sala, Ioana Vintilă- Rădulescu, Limbile lumii. Mică enciclopedie, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1981, p. 190