Limousin (provincie)

Țară	Regatul Franței
Limousin (provincie)
— Provincie —


Prezență online

Modifică date / text

Limousin a fost un teritoriu al regatului Franței^{[n 1]} între 1589 și Revoluție, înainte de a deveni o circumscripție de acțiune regională în 1960, apoi o regiune administrativă până în 2015, când a fost unită în regiunea Nouvelle-Aquitaine.

Teritoriul fostei provincii Limousin corespunde unei zone geografice și culturale mai restrânse decât regiunea administrativă actuală, cuprinzând departamentul Corrèze, jumătatea sudică a departamentului Haute-Vienne (inclusiv Limoges, capitala sa istorică), și o mică parte din Dordogne.

Istorie

Integrarea teritoriului în domeniul regal

Regatul Franței și fiefurile învecinate în 1477.

În secolul al XIV-lea, regiunea a fost marcată de Războiul Franco-Englez^[1].

La finele secolului al XV-lea, teritoriul actual al Limousinului era în mare parte împărțit între posesiunile a două familii din sud-vestul Franței, casa Albret (Vicomitatul Limoges, Vicomitatul Turenne, Comitatul Périgord) și casa Armagnac (comitatul Marche), în timp ce câteva zone marginale aparțineau fie ducatelor independente (Ducatul Bourbon la est) sau feudele regelui Franței (comitatul Angoulême încă din secolul al XIV-lea, Poitou încă din secolul al XIII-lea).

În 1531, Marche este integrată definitiv în domeniul regal. În 1572, Casa de Bourbon, în persoana lui Henric de Bourbon, îi succede mamei sale, Ioana de Albret, la conducerea diferitelor feude ale Casei de Albret; Henri este deci în același timp viconte de Limoges și conte de Périgord. Accesul său pe tronul Franței în 1589 sub numele de Henric al IV-lea accelerează atașarea acestor teritorii coroanei.

Provincie Regală

Răspunzând unor criterii vagi și critici, la fel ca pentru toate provinciile din Vechiul Regim^{[n 1]}, provincia Limousin corespunde încă de atunci unui teritoriu care cuprinde jumătatea sudică a Limousinului contemporan, jumătatea nordică aparținând comitatului Marche. Provincia este chiar denumită diferit la Limoges (Limousin de Sus) sau la Tulle (Limousin de Jos)^[2].

În 1738, Vicomitatul Turenne, care până atunci continuase să beneficieze de o autonomie foarte mare, este în cele din urmă atașat Regatului Franței și integrat în provincia Limousin.

Dispariția provinciei

Provincia Limousin dispare odată cu Revoluția Franceză. Teritoriul este dezmembrat și împărțit între trei dintre noile departamente înființate: în cea mai mare parte Corrèze și Haute-Vienne, și într-o măsură foarte mică Dordogne.

Limousinul contemporan

Limousin renaște ca entitate oficială în secolul al XX-lea, cu un teritoriu mai mare (inclusiv departamentul Creuse, deși istoric făcând parte din Marche): mai întâi ca „regiune Clémentel^{[n 2]}” în 1919, apoi ca „regiune de program”, apoi ca circumscripție de acțiune regională și în cele din urmă ca colectivitate teritorială începând din 1982 și până în 2015^{[n 3]}.

Harta comunelor contemporane care se încadrează în provincia Limousin în secolul al XVIII-lea.

Note

^ ^a ^b Sub Vechiul Regim al Franței, regatul era împărțit în diferite entități administrative, fiecare având competențe proprii și propriul său centru administrativ. Aceste diviziuni erau adesea distincte în funcție de domeniile administrativ, judiciar, militar, religios, etc. De exemplu, o localitate putea să depindă de un centru administrativ pentru afaceri administrative, de un altul pentru afaceri judiciare și de un al treilea pentru afaceri religioase.
^ Étienne Clémentel, născut la 29 martie 1864 în Clermont-Ferrand (Puy-de-Dôme) și decedat la 25 decembrie 1936 în Prompsat (Puy-de-Dôme), a fost un om politic francez din perioada celei de-a Treia Republici, ocupând de mai multe ori funcții ministeriale. I se datorează crearea regiunilor în Franța (1919) și prima încercare de planificare economică (Planul Clémentel din 1919). Partizan al organizării profesionale, el este în special unul dintre inițiatorii înființării CGPF (sindicat patronal precursor al Medef), a organizării artizanatului, a structurii naționale a Credit Agricole sau a Camerei de Comerț Internaționale, unde va fi primul președinte (1920).
^ Legea nr. 2015-29 din 16 ianuarie 2015 privind delimitarea regiunilor, alegerile regionale și departamentale și modificarea calendarului electoral este o lege franceză care procedează în special la o reconfigurare a regiunilor. Aceasta face parte din actul III al descentralizării implementat în timpul președinției lui François Hollande.

Referințe

^ Constructions et habitats fortifiés (Chronique des fouilles, Archéologie médiévale, t. XI, 1981) (în franceză).
^ Bernage, Louis de (1698). Memoire sur la généralité de Limoges (în franceză).

Bibliografie

Champeval, J.-B. (1891). „Carte féodale du Limousin”. Bulletin de la Société archéologique et historique du Limousin (în franceză). 38: 1–9. Accesat în 20 aprilie 2024.
Leroux, Alfred (1887). Inventaire sommaire des archives hospitalières antérieures en 1790 (în franceză). Limoges: imprimerie D. Gély.
Tricard, Jean; Grandcoing, Philippe (2006). Le Limousin, pays et identités : enquêtes d'histoire, de l'antiquité au XXI^e siècle (în franceză). Limoges: Presses universitaires de Limoges. p. 577. ISBN 2-84287-410-2.
Tripon, Jean-Baptiste (1837). Historique monumental de l'ancienne province du Limousin (în franceză). Limoges: Darde.
Rémy, Christian (2021). „Genèse médiévale du Limousin administratif. Les circonscriptions royales (XIIIe – XVIe siècles)”. Siècles (în franceză). 50. Accesat în 20 aprilie 2024.

Vezi și

Limousin - fostă regiune administrativă (1960–2015)

[teritoriu-1] Sub Vechiul Regim al Franței, regatul era împărțit în diferite entități administrative, fiecare având competențe proprii și propriul său centru administrativ. Aceste diviziuni erau adesea distincte în funcție de domeniile administrativ, judiciar, militar, religios, etc. De exemplu, o localitate putea să depindă de un centru administrativ pentru afaceri administrative, de un altul pentru afaceri judiciare și de un al treilea pentru afaceri religioase.

[4] Étienne Clémentel, născut la 29 martie 1864 în Clermont-Ferrand (Puy-de-Dôme) și decedat la 25 decembrie 1936 în Prompsat (Puy-de-Dôme), a fost un om politic francez din perioada celei de-a Treia Republici, ocupând de mai multe ori funcții ministeriale. I se datorează crearea regiunilor în Franța (1919) și prima încercare de planificare economică (Planul Clémentel din 1919). Partizan al organizării profesionale, el este în special unul dintre inițiatorii înființării CGPF (sindicat patronal precursor al Medef), a organizării artizanatului, a structurii naționale a Credit Agricole sau a Camerei de Comerț Internaționale, unde va fi primul președinte (1920).

[5] Legea nr. 2015-29 din 16 ianuarie 2015 privind delimitarea regiunilor, alegerile regionale și departamentale și modificarea calendarului electoral este o lege franceză care procedează în special la o reconfigurare a regiunilor. Aceasta face parte din actul III al descentralizării implementat în timpul președinției lui François Hollande.

[2] Constructions et habitats fortifiés (Chronique des fouilles, Archéologie médiévale, t. XI, 1981) (în franceză).

[3] Bernage, Louis de (1698). Memoire sur la généralité de Limoges (în franceză).

[n 1]

[1]

[2]

[n 2]

[n 3]