Listă de erori logice

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

Erorile logice formale sunt acele raționamente care sunt invalide datorită unor erori în formalismul lor logic.

Erori logice de cuantificare

modificare

Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor rațiuni decât cele legate de formalismul logic.

  • Apelul la repetiție (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranța că în final va fi acceptat.
  • Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
  • Argumentul ignoranței (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
  • Cauza și consecința circulară: o consecință a unui fenomen este considerată ca fiind cauza fenomenului.
  • Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o situație, când de fapt sunt mai multe cauze.
  • Comparația incompletă: compoarația nu ia in considerare alte aspecte importante pentru similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
  • Comparația inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau fenomene.
  • Distribuția ilogică: se consideră că nu exită diferențe între un termen în sens distributiv (referitor la toți membri clasei) și colectiv (referitor la clasă ca întreg).
    • Compoziția ilogică: presupunerea că întregul are o proprietate doar pentru faptul că diferite componente au acea proprietate.
    • Diviziunea ilogică: presupunerea că diferite părți ale întregului au o proprietate doar pentru că întregul are acea proprietate.
  • Dovada prin prolixitate (argumentum verbosium) (proof by intimidation): supunerea altora la un argument prea complex și prolix pentru a putea fi tratat în detaliu la modul rezonabil.
  • Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înțelesuri.
  • Ecologia ilogică
  • Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi influențată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
  • Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate pentru a susține un argument.
  • Falsul compromis: în cazul unor posibilitati opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
  • Istoricul ilogic
  • Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
  • Mutarea ștachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de acceptare a unor dovezi.
  • Niciun scoțian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
  • Pledoaria specială: evidențierea unei excepții de la o regulă fără a se justifica excepția.
  • Reificarea: o abstracție este tratată ca și cum ar reprezenta ceva concret.
  • Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
  • Eroarea soluției perfecte: argument prin care se insistă că există o soluție perfectă și/sau soluția propusă ar trebui respinsă deoarece părți ale problemei vor continua să existe după ce a fost implementată.
  • Stil în loc de substanță: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.

Erori de relevanță

modificare
  • Ipoteza Ad hoc
  • Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
  • Apelul la autoritate: o aserțiune e considerată adevărată datorită poziției sau autorității persoanei care face aserțiunea.
  • Apelul la emoție: se manipuleze emoțiile celor din audiență, în loc să se folosească raționamente valide.
    • Apelul la ridicol: este un specific apel la emoție în care se ridiculizează opinia oponentului.
    • Apelul la frică: un specific apel la emoție în care se induce frica față de partea opusă.
    • Apelul la măgulire: un specific apel la emoție în care se face uz de măgulire pentru a câștiga suport.
    • Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoție în care se face uz de milă în argumentație.
    • Apelul la ranchiună: un specific apel la emoție în care se face uz de ranchiună și resentimente pentru câștigarea suportului.
  • Apelul la forță (ad baculum): se argumentează prin folosirea amenințării, constrângerii și a forței față de oponent.
  • Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmație este susținută ca fiind adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
  • Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou sau modern.
  • Apelul la tradiție (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect deoarece are o lungă tradiție la bază.
  • Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roșu): se prezintă un argument care susține validitatea unei afirmații diferite de cea care se presupunea să fie susținută.
  • Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăți diferite.
  • Gândirea deziderativă: formarea unor credințe în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi sau rațiune.
  • Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.

Vezi și

modificare