Lista obiectelor artificiale care au părăsit sistemul solar

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

Mai jos este o listă de obiecte artificiale care au părăsit Sistemul Solar. Toate aceste obiecte sunt sonde spatiale lansate de NASA.

Sonde de explorare planetară modificare

  • Pioneer 10 – Lansată în 1972, a zburat pe lângă Jupiter în 1973. Contactul a fost pierdut în ianuarie 2003 iar nava se îndreaptă în direcția Aldebaran (aflat la 65 de ani lumină depărtare) în constelația Taurul.
  • Pioneer 11 – Lansată în 1973, a zburat pe lângă Jupiter în 1974 și Saturn în 1979. Contactul a fost pierdut în noiembrie 1995. Nava se îndreaptă spre constelația Vulturul, la nord-vest de constelația Săgetătorul. Cu excepția unui incident, Pioneer 11 va trece în apropierea uneia dintre stelele din constelație în aproximativ 4 milioane de ani.[1]
  • Voyager 2 – Lansată în august 1977, a zburat pe lângă Jupiter în 1979, Saturn în 1981, Uranus în 1986 și Neptun în 1989. Nava a părăsit heliosfera și a intrat în spațiul interstelar la 5 noiembrie 2018.[2] Voyager 2 este încă activă. Nu se îndreaptă spre nici o stea anume, deși în aproximativ 40.000 de ani ar trebui să treacă la 1,7 ani-lumină de steaua Ross 248.[3] Dacă nu este deranjată timp de 296.000 de ani, ar trebui să treacă pe lângă steaua Sirius la o distanță de 4,3 ani-lumină.
  • Voyager 1 – Lansată în septembrie 1977, a zburat pe lângă Jupiter în 1979 și Saturn în 1980, făcând o abordare specială de apropiere de satelitul lui Saturn, Titan. Nava a trecut de heliopauză la 25 august 2012 și a intrat în spațiul interstelar.[4] Voyager 1 este încă activă. Se îndreaptă spre o întâlnire cu steaua AC +79 3888, care se află la 17,6 ani-lumină de Pământ, în aproximativ 40.000 de ani.[5]
  • New Horizons – Lansată în 2006, a zburat pe lângă Jupiter în 2007 și Pluto la 14 iulie 2015. A zburat pe lângă obiectul 486958 Arrokoth din centura Kuiper la 1 ianuarie 2019, ca parte a Kuiper Belt Extended Mission (KEM).[6] New Horizons este încă activă.

Distanța și viteza față de Soare modificare

Tabelul de mai jos este aranjat pornind de la cea mai îndepărtată sondă de Soare. Pentru comparație, distanța medie a lui Pluto (axa semi-majoră) este de aproximativ 40 AU.

Nume Lansare Distanța (AU)
în 2022
Viteza (km/s)
Voyager 1 1977 158.62 16,9
Pioneer 10 1972 132.54 11,9
Voyager 2 1977 132.19 15,3
Pioneer 11 1973 109.19 11,2
New Horizons 2006 58.95 13,8

Sursa: Heavens Above[7] și JPL[8]

Viteza de evadare solară este o funcție a distanței (r) de la centrul Soarelui, dată de:

 

unde produsul G Msun este parametrul gravitațional heliocentric. Viteza inițială necesară pentru a scăpa de Soare de la suprafața sa este de 618 km/s,[9] și coboară până la 42,1 km/s la distanța Pământului de Soare (1 AU) și 4,21 km/s la o distanță de 100 AU.[10][11]

Note modificare

  1. ^ „The Pioneer Missions”. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Gill, Victoria (). „Nasa's Voyager 2 probe 'leaves the Solar System'. BBC News. Accesat în . 
  3. ^ „Voyager – Mission – Interstellar Mission”. NASA. . Accesat în . 
  4. ^ Harwood, William (). „Voyager 1 finally crosses into interstellar space”. CBS News. 
  5. ^ Wall, Mike (). „Interstellar Traveler: NASA's Voyager 1 Probe On 40,000-Year Trek to Distant Star”. Accesat în . 
  6. ^ Brown, Dwayne (). „New Horizons Receives Mission Extension to Kuiper Belt, Dawn to Remain at Ceres” (Press release). Washington, DC. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Spacecraft escaping the Solar System, 2018
  8. ^ „Voyager – Mission Status”. Jet Propulsion Laboratory. NASA. Accesat în . 
  9. ^ „What is escape velocity?”. www.qrg.northwestern.edu. Accesat în . 
  10. ^ „WolframAlpha: solar escape velocity at 100 AU”. 
  11. ^ „WikiHow: How to Calculate Escape Velocity”. Accesat în . 

Legături externe modificare