Wikipedia

Liuben Dilov

scriitor bulgar
Liuben Dilov
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Cerven Breag, Plevna, Bulgaria Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Sofia, Bulgaria Modificați la Wikidata
CopiiLiuben Dilov[*][[Liuben Dilov (Bulgarian writer, journalist, film director and politician)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba bulgară Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din Sofia
Limbilimba bulgară  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Domeniul SF
v • d • m

Liuben Dilov sau Luben Dilov (în bulgară Любен Дилов, n. , Cerven Breag, Plevna, Bulgaria – d. , Sofia, Bulgaria) a fost un scriitor bulgar de literatură științifico-fantastică.[5] Cele mai cunoscute cărți ale sale sunt Drumul lui Icar și Omul atomic.

Biografie modificare

A absolvit Universitatea din Sofia, specializarea limba și literatura bulgară. Primele sale povestiri au fost publicate în Народна младеж, o publicație pentru tineret. Fiul său, Liuben Dilov Jr. (bg:Любен Дилов-син) este un politician bulgar și scenarist.

Dilov a fondat Premiul Graviton pentru ficțiune în anul 1991. În ultimii ani ai vieții sale o boală gravă i-a limitat capacitatea de a scrie.

Lucrări scrise modificare

A scris peste 35 de cărți[5] care au fost traduse în peste 10 limbi. Cele mai multe științifico-fantastice, dar a scris și cărți pentru copii, romane cu tematică socia-filozofică, eseuri sau studii de critică literară.

Dilov descrie în romanul său din 1974 Drumul lui Icar a patra lege a roboticii mărind numărul celor trei legi originale propuse de Isaac Asimov: Un robot trebuie să-și stabilească identitatea ca robot, în toate cazurile." [6][7]

Dilov explică crearea celei de a patra legi în acest mod: "Ultima lege pune capăt costisitoarelor aberații ale designerilor de a da psiho-roboților o formă cât mai apropiată de cea umană. Și [pune capăt] neînțelegerilor care rezultă..."[6] Povestirea sa Contacts of a Fourth Kind a fost inclusă în antologia Tales from the Planet Earth.

Romane modificare

  • «Атомният човек» (Omul atomic) — 1958
  • «Кладенецът на таласъмите» — 1963
  • «Помня тази пролет» — 1964
  • «Многото имена на страха» — 1967
  • «Тежестта на скафандъра» (Greutatea scafandrului) — 1969
  • «Пътят на Икар» (Drumul lui Icar) — 1974
  • «Парадоксът на огледалото» — 1976
  • «Звездните приключения на Нуми и Ники» — 1980
  • «Пропуснатият шанс. Из съчиненията на моя компютър» — 1981
  • «Незавършеният роман на една студентка» — 1982
  • «До Райската планета и назад. Другите приключения на Нуми и Ники» — 1983
  • «Жестокият експеримент» — 1985
  • «Библията на Лилит» — 1999
  • «Голямата стъпка» — 1999
  • «Демонът на Максуел» — 2001
  • «Да избереш себе си» — 2002

Povestiri și nuvele modificare

  • „Да нахраниш орела“ (1977)
  • „Даровете на Бога“
  • „Двойната звезда“ (1979)
  • „Дори да си отидат“
  • „За Джони, който искаше да излезе“
  • „Зеленото ухо“
  • „Моят странен приятел астрономът“ (Ciudatul meu prieten, astronomul, 1971)
  • „На пеещата планета“
  • „Напред, човечество“
  • „Педагогическата машина“
  • „Не пушете! Затегнете коланите!“ (1982)
  • „Още по въпроса за делфините“
  • „Хубавата Елена“
  • „Цялата истина около шимпанзето Топси“
  • „Шегата на капитана“
  • „Гълъби над Берлин“ (1953)
  • „Точката на Лагранж“ (1983)
  • „Осъзнаването на роботите“
  • „Новогодишна трагедия“
  • „Наше доказателство за летящите чинии“
  • „Поредният номер“
  • „Последното интервю на Адам Сусбе“
  • „Странните качества на Борис Левиташки“

În limba română modificare

  • Drumul lui Icar (Пътят на Икар), traducere de Tiberiu Iovan, Colecția Fantastic Club, Editura Albatros, 1983
  • Tragedie de Anul Nou (Новогодишна трагедия), traducere de Ion Ilie Iosif, revista Orion, 1/1990, pag. 15-17. Povestea are loc pe Titan în jurul Anului Nou. Din cauza aglomerației pe navele de transport, Ivan alege să se teleporteze pe Titan pentru a petrece sărbătorile alături de soția sa Ivonne, dar din cauza centurii de asteroizi, teleportarea are erori și ajunge pe Titan cu jumătatea inferioară a trupului aparținând unei femei proaspăt căsătorite. Soțul acesteia apare dar soția sa nu are jumătatea inferioară a trupului lui Ivan ci a unei bătrâne de 100 de ani care (mulțumită cu noile sale picioare tinere) dispare prin Sistemul Solar.
  • Ciudatul meu prieten, astronomul[8] în Enigma Văii Albe (Povestiri științifico-fantastice bulgare)[9], Editura Tineretului, Colecția SF, 1967. Antologie de Mihail Magiari și Victor Kernbach. Un renumit astronom descoperă mai multe semnale radio extraterestre care provin din constelația Casiopeea.

Referințe și note modificare

  1. ^ a b c d „Liuben Dilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Любен Дилов, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ a b c d Lyuben Dilov, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica 
  4. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ a b www.novinite.com
  6. ^ a b Dilov, Lyuben (aka Lyubin, Luben or Liuben) (). Пътят на Икар. Захари Стоянов. ISBN 954-739-338-3. 
  7. ^ Another Fourth Law of Robotics was proposed by Harry Harrison in the tribute anthology Foundation's Friends in 1989.
  8. ^ http://www.isfdb.org/cgi-bin/title.cgi?1987682
  9. ^ http://www.isfdb.org/cgi-bin/pl.cgi?564950

Legături externe modificare

Vezi și modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Liuben_Dilov&oldid=15592576