Liuben Dilov

Date personale
Liuben Dilov

Născut	25 decembrie 1927^[1]^[2]^[3] Cerven breag, Plevna, Bulgaria
Decedat	10 iunie 2008 (80 de ani)^[4]^[1]^[2]^[3] Sofia, Bulgaria
Copii	Liuben Dilov[*]
Cetățenie	Bulgaria
Ocupație	scriitor scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
Limbi vorbite	limba bulgară
Activitate
Studii	Universitatea din Sofia
Limbi	limba bulgară
Modifică date / text

Domeniul SF
Istorie Cronologie Literatură (cărți) Autori (români) Redactori Filme (Istorie · Liste) Televiziune Convenții (listă) Premii (Hugo, Nebula) v • d • m

Liuben Dilov sau Luben Dilov (în bulgară Любен Дилов, n. 25 decembrie 1927, Cerven breag, Plevna, Bulgaria – d. 10 iunie 2008, Sofia, Bulgaria) a fost un scriitor bulgar de literatură științifico-fantastică.^[5] Cele mai cunoscute cărți ale sale sunt Drumul lui Icar și Omul atomic.

Biografie

A absolvit Universitatea din Sofia, specializarea limba și literatura bulgară. Primele sale povestiri au fost publicate în Народна младеж, o publicație pentru tineret. Fiul său, Liuben Dilov Jr. (bg:Любен Дилов-син) este un politician bulgar și scenarist.

Dilov a fondat Premiul Graviton pentru ficțiune în anul 1991. În ultimii ani ai vieții sale o boală gravă i-a limitat capacitatea de a scrie.

Lucrări scrise

A scris peste 35 de cărți^[5] care au fost traduse în peste 10 limbi. Cele mai multe științifico-fantastice, dar a scris și cărți pentru copii, romane cu tematică socia-filozofică, eseuri sau studii de critică literară.

Dilov descrie în romanul său din 1974 Drumul lui Icar a patra lege a roboticii mărind numărul celor trei legi originale propuse de Isaac Asimov: Un robot trebuie să-și stabilească identitatea ca robot, în toate cazurile." ^[6]^[7]

Dilov explică crearea celei de a patra legi în acest mod: "Ultima lege pune capăt costisitoarelor aberații ale designerilor de a da psiho-roboților o formă cât mai apropiată de cea umană. Și [pune capăt] neînțelegerilor care rezultă..."^[6] Povestirea sa Contacts of a Fourth Kind a fost inclusă în antologia Tales from the Planet Earth.

Romane

«Атомният човек» (Omul atomic) — 1958
«Кладенецът на таласъмите» — 1963
«Помня тази пролет» — 1964
«Многото имена на страха» — 1967
«Тежестта на скафандъра» (Greutatea scafandrului) — 1969
«Пътят на Икар» (Drumul lui Icar) — 1974
«Парадоксът на огледалото» — 1976
«Звездните приключения на Нуми и Ники» — 1980
«Пропуснатият шанс. Из съчиненията на моя компютър» — 1981
«Незавършеният роман на една студентка» — 1982
«До Райската планета и назад. Другите приключения на Нуми и Ники» — 1983
«Жестокият експеримент» — 1985
«Библията на Лилит» — 1999
«Голямата стъпка» — 1999
«Демонът на Максуел» — 2001
«Да избереш себе си» — 2002

Povestiri și nuvele

„Да нахраниш орела“ (1977)
„Даровете на Бога“
„Двойната звезда“ (1979)
„Дори да си отидат“
„За Джони, който искаше да излезе“
„Зеленото ухо“
„Моят странен приятел астрономът“ (Ciudatul meu prieten, astronomul, 1971)
„На пеещата планета“
„Напред, човечество“
„Педагогическата машина“
„Не пушете! Затегнете коланите!“ (1982)
„Още по въпроса за делфините“
„Хубавата Елена“
„Цялата истина около шимпанзето Топси“
„Шегата на капитана“
„Гълъби над Берлин“ (1953)
„Точката на Лагранж“ (1983)
„Осъзнаването на роботите“
„Новогодишна трагедия“
„Наше доказателство за летящите чинии“
„Поредният номер“
„Последното интервю на Адам Сусбе“
„Странните качества на Борис Левиташки“

În limba română

Drumul lui Icar (Пътят на Икар), traducere de Tiberiu Iovan, Colecția Fantastic Club, Editura Albatros, 1983
Tragedie de Anul Nou (Новогодишна трагедия), traducere de Ion Ilie Iosif, revista Orion, 1/1990, pag. 15-17. Povestea are loc pe Titan în jurul Anului Nou. Din cauza aglomerației pe navele de transport, Ivan alege să se teleporteze pe Titan pentru a petrece sărbătorile alături de soția sa Ivonne, dar din cauza centurii de asteroizi, teleportarea are erori și ajunge pe Titan cu jumătatea inferioară a trupului aparținând unei femei proaspăt căsătorite. Soțul acesteia apare dar soția sa nu are jumătatea inferioară a trupului lui Ivan ci a unei bătrâne de 100 de ani care (mulțumită cu noile sale picioare tinere) dispare prin Sistemul Solar.
Ciudatul meu prieten, astronomul^[8] în Enigma Văii Albe (Povestiri științifico-fantastice bulgare)^[9], Editura Tineretului, Colecția SF, 1967. Antologie de Mihail Magiari și Victor Kernbach. Un renumit astronom descoperă mai multe semnale radio extraterestre care provin din constelația Casiopeea.

Referințe și note

^ ^a ^b Lyuben Dilov, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica
^ ^a ^b „Liuben Dilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 4 mai 2014
^ ^a ^b Любен Дилов, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017
^ The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021
^ ^a ^b www.novinite.com
^ ^a ^b Dilov, Lyuben (aka Lyubin, Luben or Liuben) (2002). Пътят на Икар. Захари Стоянов. ISBN 954-739-338-3.
^ Another Fourth Law of Robotics was proposed by Harry Harrison in the tribute anthology Foundation's Friends in 1989.
^ http://www.isfdb.org/cgi-bin/title.cgi?1987682
^ http://www.isfdb.org/cgi-bin/pl.cgi?564950

Legături externe

Cărți de Liuben Dilov
http://www.isfdb.org/cgi-bin/ea.cgi?133022
http://www.imdb.com/name/nm1424706/?ref_=fn_al_nm_1

Vezi și

[b9f863691e97fc526c2b12d9f385c6db-1] Lyuben Dilov, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica

[60aa9f9f4c7817bc4bb2a279b4fdc6ef-2] „Liuben Dilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 4 mai 2014

[93998f98cb38774c370054e4a28fe47b-3] Любен Дилов, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017

[2aed4a7d94c48e4275d44a33b7d2b815-4] The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021

[obit-5] www.novinite.com

[ikar-6] Dilov, Lyuben (aka Lyubin, Luben or Liuben) (2002). Пътят на Икар. Захари Стоянов. ISBN 954-739-338-3.

[7] Another Fourth Law of Robotics was proposed by Harry Harrison in the tribute anthology Foundation's Friends in 1989.

[8] ttp://www.isfdb.org/cgi-bin/title.cgi?1987682

[9] ttp://www.isfdb.org/cgi-bin/pl.cgi?564950

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]