Loara

Date geografice
Loara
Loara în Orléans
Bazin hidrografic	bassin de la Loire[*]
Zonă de izvorâre	Mont Gerbier de Jonc, Masivul Central
Cotă la izvor	1408 m.d.m.
Emisar	Golful Biscaya, Oceanul Atlantic
Cotă la vărsare	0 m.d.m.
Punct de vărsare	Saint-Nazaire
Diferență de altitudine	1408 m
Date hidrologice
Bazin de recepție	117.000 km²
Lungimea cursului de apă	1.010 km
Debit mediu	800 m³/s
Date generale
Regiuni traversate	Ron-Alpi, Auvergne, Bourgogne, Centru, Pays de la Loire
Localizare	Franța
Afluenți de stânga	Allier, Beuvron, Cher, Indre, Vienne, Thouet, Sèvre nantaise
Afluenți de dreapta	Arroux, Aron
Principalele localități traversate	Le Puy-en-Velay, Saint-Étienne, Nevers, Orléans, Tours, Angers, Nantes, Saint-Nazaire
Loara în Franța
Modifică date / text

Loara (pronunțat/lwaʁ/, franceză Loire) este cel mai lung râu din Franța având peste 1000 km și un bazin de peste 117.000 km², mai mult de o cincime din țară. Valea Loarei, care a fost înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO desemnează partea situată între localitățile Sully-sur-Loire și Saint-Florent-le-Vieil. Constituie un loc excepțional datorită diversității biologice, ca și pentru bogăția istorică și culturală (parcuri, castele și orașe).

Originea numelui

Numele Loara provine din Limba latină, fiind numită de romani Liger, care este la rândul său transcrierea denumirii native galice a numelui fluviului. Denumirea galică provine din cuvântul galic liga, ce înseamnă „sediment, depunere, aluviune”, și este și sursa cuvântului francez lie, care la rândul lui este sursa cuvântului englez lees ambele cu sensul de depunere.

În limba franceză un adjectiv derivat din denumirea fluviului este ligérien, ca de exemplu în le climat ligérien („climatul Văii Loarei”), un climat considerat ca fiind cel mai plăcut din partea nordică a Franței, cu ierni mai calde și în general extreme de temperatură mai reduse față de climatul continental mediu.

Geografie

Fluviul izvorăște din Masivul Central în partea sa de nord-est, curge spre nord prin regiunile Roanne și Nevers până la Orléans și apoi cotește spre vest prin Tours și se varsă în Oceanul Atlantic la Saint-Nazaire. Iregularitățile fluviului au determinat deseori în inundații serioase, în special în 1856, 1866 și 1910.

Spre deosebire de cele mai multe fluvii din vestul Europei, pe Loara sunt foarte puține baraje sau ecluze care să creeze obstacole în calea curgerii naturale a apei. Barajul Villerest, construit în 1985 câțiva kilometri la sud de Roanne, a jucat un rol important în prevenirea inundațiilor în perioada recentă.