Lumea Nouă a fost o publicație a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR), înființată la București la 2 noiembrie 1894.[1]

Publicația, căreia i-a fost interzisă difuzarea în Transilvania, a apărut în trei serii. Seria I publicată zilnic, în perioada 2 noiembrie 1894 - 17 noiembrie 1898, apoi a trecut la seria II, ca săptămânal, în perioada 22 noiembrie 1898 - 1 iulie 1899, iar seria III a apărut în perioada 11 iulie 1899 - 1 octombrie 1900.[1]

Din Comitetul de redacție au făcut parte: Ioan Nădejde, Constantin Mille, C.Z. Buzdugan, George Diamandy, Al. Ionescu, Ion Păun-Pincio, Ion C. Frimu ș.a. Pe lângă redactori, la ziar au mai colaborat Anton Bacalbașa, Dumitru Theodor Neculuță, Gheorghe Panu, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Henric Sanielevici [1], Garabet Ibrăileanu (1894-1895)[2], ș.a.

H. Sanielevici la vârsta de numai douăzeci de ani, a preluat în 1894 o rubrică intitulată „Galeria literară" în care, sub pseudonimul Has, a început să informeze pe cititori despre unii prozatori străini, lipsiți încă de notorietate în România.[3]

În februarie 1895, redacția ziarului Timpul anunța, sub titlul „Concentrarea socialistă”, că „Anton Bacalbașa, C. Anghel și Theodorescu”, de la Adevărul, vor lucra, alături de „grupul Nădejde”, la Lumea Nouă.[1]

În gazetă au apărut multe traduceri.[1]

Redacția a publicat și două suplimente: Lumea nouă literară și științifică (7 noiembrie 1894 - 23 februarie 1897) și Drepturile țăranului (11 iulie - 22 august 1899).[1]

Note modificare

  1. ^ a b c d e f Petcu Marian, Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică, Elefant Online, 14 iun. 2016 - 439 pagini
  2. ^ Personalități marcante ale presei românești
  3. ^ Dinu Pillat, Dostoievski în conștiința literară românească, Editura Humanitas SA, 7 dec. 2015 - 251 pagini