Nicolaev

oraș regional în regiunea Mîkolaiiv, Ucraina
(Redirecționat de la Mîkolaiiv)

Nicolaev[2] sau Nikolaev[3][4] (în rusă Николаев), numit mai recent și Mikolaiv[2], Mâkolaiv, Mîkolaiv[5] (în ucraineană Миколаїв) este un oraș în sudul Ucrainei, port fluvio-maritim, situat de-a lungul limanului râului Bugul de Sud, la circa 65 km de la Marea Neagră și la 113 km nord-est de Odesa. Este centrul administrativ al regiunii Nicolaev și reședința raioanelor Vitovka și Nicolaev.

Nicolaev
Миколаїв
—  Oraș regional  —

Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Nicolaev se află în Regiunea Mîkolaiv
Nicolaev
Nicolaev
Nicolaev (Regiunea Mîkolaiv)
Poziția geografică
Nicolaev se află în Ucraina
Nicolaev
Nicolaev
Nicolaev (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 46°58′31″N 31°59′37″E ({{PAGENAME}}) / 46.97528°N 31.99361°E

Țară Ucraina
Regiune Regiunea Mîkolaiiv
Raion Raionul Mîkolaiiv, Mîkolaiiv
Comunitate teritorială[*]Mîkolaiivska miska hromada[*][[Mîkolaiivska miska hromada (territorial hromada in Mykolaiv Raion, Mykolaiv Oblast, Ukraine)|​]]

Cod KOATUU4810100000
Atestare Modificați la Wikidata

Guvernare
 - PrimarOleksandr Sienkevîci[*][[Oleksandr Sienkevîci (politician ucrainean)|​]][1] (Proposal (party)[*][[Proposal (party) (political party in Ukraine)|​]], )

Suprafață
 - Total260 km²
Altitudine53 m.d.m.

Populație
 - Total 494.638 (01.03.2014) locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal54000-490
Prefix telefonic0512

Localități înfrățite
 - 16 orașe înfrățitelistă

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Poziția localității Nicolaev
Poziția localității Nicolaev
Poziția localității Nicolaev

A fost fondat ca o bază navală în 1788 de către prințul rus Grigori Potiomkin, după anexarea de către Rusia a țărmului Mării Negre, în apropiere de locul vechii colonii grecești Olbia și a fost numit Nicolaev după Sfântul Nicolae deoarece pe 6 decembrie (când se sărbătorește Sfântul Nicolae) Grigori Potiomkin a obținut o victorie în Războiul Ruso-Turc, cucerind orașul Oceakov. În 1862 a fost deschis un port comercial, iar în 1873 a fost construită o cale ferată spre port.

În prezent este unul dintre cele mai importante porturi ucrainene de la Marea Neagră, care deservește regiunea Krivoi Rog și ținuturile vaste de stepă producătoare de cereale. Nicolaev este un nod de comunicații și un important șantier naval din Ucraina. Orașul este un important centru industrial: construcții de mașini și utilaje industriale (pompe); industria chimică, textilă (tricotaje), de prelucrare a lemnului (mobilă), a încălțămintei și alimentară. În 1970, a fost construită o uzină de prelucrare a aluminei utilizând bauxita importată. Nicolaev este un oraș modern, fiind un centru cultural cu mai multe teatre și muzee. În 2015, Nicolaev avea 494 400 de locuitori.[2][6]

Demografie modificare

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Nicolaev erau formată din ucraineni.

Naționalitate 1926[7] 1939[8] 1959[9] 1989[10] 2001[10]
Ucraineni  29.9%  49.7%  59.7%  63.2%  72.6%
Ruși  44.6%  31.0%  30.3%  31.2%  22.6%
Evrei  20.8%  15.2%  6.8%  2.1%  0.5%
Belaruși  0.3%  0.7%  1.0%  1.1%  0.8%

Personalități modificare

Istorie modificare

Repere istorice

  Imperiul Rus 1789–1917
  RSS Ucraineană 1920–1922
  Uniunea Sovietică 1922–1991
  Ucraina 1991–prezent

Note modificare

  1. ^ Миколаївський міський голова (în ucraineană),Mîkolaiivska miska hromada[*][[Mîkolaiivska miska hromada (territorial hromada in Mykolaiv Raion, Mykolaiv Oblast, Ukraine)|​]], accesat în  
  2. ^ a b c Dicționar enciclopedic. Vol. IV. L - N. Editura Enciclopedică, București 2001
  3. ^ Radu Săgeată. Modele de regionare politico-administrativă. Institutul de Geografie, Academia Română. Editura Top Form, București, 2004.
  4. ^ Consulatul General al României la Odessa. Ambasada României în Ucraina
  5. ^ Șerban Dragomirescu, Radu Săgeată. Statele lumii contemporane. Editura Corint, 2011.
  6. ^ Mykolayiv. Encyclopædia Britannica
  7. ^ Этноязычный состав населения областных центров Украины в 1926 году
  8. ^ Всесоюзная перепись населения 1939 года. Национальный состав населения районов, городов и крупных сел союзных республик СССР. г. Николаев
  9. ^ В. М. Кабузан — Украинцы в мире. Динамика численности и расселения 20-е годы XVIII века — 1989 год. Arhivat în , la Wayback Machine.
  10. ^ a b „Романцов В. О. Населення України і його рідна мова за часів радянської влади та незалежності”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare