Mănăstirea Cârnu
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Mănăstirea Cârnu | |
 | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | ortodoxă |
| Hram | Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, 8 noiembrie |
| Tip | călugări |
| Țara | România |
| Localitate | Tega, județul Buzău |
| comună | Pănătău |
| Ctitor | Mircea Ciobanu și soția sa Doamna Chiajna |
| Istoric | |
| Sfințire | 1546 |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
Mănăstirea Cârnu este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Tega, județul Buzău.
Mănăstirea de maici a fost ridicată la 1546 de către Domnitorul Mircea Ciobanul și de soția sa Doamna Chiajna.
Denumirea de Cârnu provine de la o legendă conform căreia, în timpul unei invazii a turcilor în zonă, Doamna Chiajna s-a adăpostit între pereții turlei, în spațiul îngust, pentru a ascunde documente importante de interes pentru țară. Din cauza spațiului îngust aceasta a stat cu nasul lipit de perete, ceea ce a dus la formarea nasului cârn al Doamnei Chiajna, lucru semnificativ ce a dat numele însăși mănăstirii. Această explicație este puțin plauzibilă, deoarece dacă ar fi fost așa, mănăstirea s-ar fi numit „Cârna”, nu „Cârnu”.
Mănăstirea a fost desființată în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, când au fost secularizate averile mănăstirești, în picioare rămânând doar biserica, care de-a lungul vremurilor a căzut pradă uitării.[1] Aceasta a fost însă clasată ca monument istoric în 2010 (cod LMI BZ-II-m-A-02485).
După 1990, mănăstirea a fost reînființată și refăcută, la inițiativa și prin strădania PS Epifanie Norocel, Episcopul Buzăului și Vrancei.[1]Maicile revenite la mânăstire au părăsit-o în 1992, lăcașul rămânând în grija ieromonahului David Macarie, care a adăugat în afara incintei o clădire cu 3 camere de locuit, baie și bucătărie.[2]
Aprecieri tehnice
modificareBiserica a fost construită în plan treflat, cu altar, naos, pronaos și un pridvor deschis, susținut de 6 stâlpi de lemn. In naos sunt 2 abside laterale, cu ferestre, în arc aplatizat și este despărțit de altar printr-o catapeteasmă din lemn sculptat. Turla pantocratorului este luminată prin 4 ferestre. Pardoseala este formată din dale mari de piatră pe toată suprafața bisericii. Pictura din secolul al XIX-lea este una modestă și s-a degradat în timp din cauza umezelii și a neglijenței oamenilor, în special în perioada în care a fost părăsită.[3]
Note
modificare- ^ a b „Am găzduit această tabără pentru a-i apropia pe tineri de Dumnezeu“ Arhivat în , la Wayback Machine., 4 august 2008, Pr. Adrian Ionescu, Ziarul Lumina, accesat la 8 august 2013
- ^ Dumitrache-Florești, Vasile (). Mitropolia Munteniei și Dobrogei. Eparhii, mânăstiri și schituri. SAECULUM I.O. p. 220.
- ^ Dumitrache-Florescu, Vasile (). Mitropolia Munteniei și Dobrogei. Eparhii, mânăstiri și schituri. SAECULUM I.O. p. 219.
Bibliografie
modificare- România - Harta mănăstirilor, Amco Press, 2000
Legături externe
modificare- Manastirea Carnu, 3 aprilie 2012, CrestinOrtodox.ro