Marcodava

Marcodava a fost o localitate dacică aflată, potrivit lui Ptolemeu,^[1] în partea centrală a Transilvaniei.

Numele inițiale au fost Morodava și Marisiodava^{[necesită citare]}, potrivit unor comentatori, după numele rîului Maris (Mureș)^{[necesită citare]}. Potrivit experților clasici, toponimul ar fi putut avea la bază antroponimul Marcus sau o temă dacică sau tracică marc- sau chiar illyră. Dintre sensurile propuse: „rădăcină”, „cal (de luptă)”, „adâncitură”, „loc mlăștinos” etc.^[2] ^[3] ^[4] ^[5] ^[6] ^[7]

Referințe

^ Ptolemeu, Geographia, III, 8, 4
^ Vasile Pârvan, Getica, cap. 5, p. 159; 272-3: toponim getic
^ I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ed. a II-a revizuită, București, 1967, p. 110-111, cap. 5: Elemente lexicale: compară cu termenii indo-europeni, *marko- „cal” (acesta totodată celtic și germanic) și *merk- „umezeală” (menționează comparativ termenul leton cu același înțeles, merka, și cel ucrainean morokva „noroi, mlaștină”) și amintește și antroponimul latin Marcus. Antroponimele și toponimele care conțin partea de cuvânt: Zimarcus (CIL, V, 1614) (și varianta Zimarhos), Zimarke (feminin); Markipetra, Markerota; Marcinium (acesta considerat de Russu drept toponim illyr)
^ Dimităr Decev, Charakteristik der thrakischen Sprache, Sofia, 1952, și V. I. Gheorghiev în: LB, XVII, 1974, și LB, XXVIII, 1985, Probleme der thrakischen Sprachwissenschaft (Probleme ale lingvisticii trace) au avansat de asemeni ipoteza sensului cabalin
^ Wilhelm Tomaschek (Vilém Tomášek), Die alten Thraker, II, 2, p. 22, a plecat de asemeni de la o premisă Marcus: „sediul lui Marcus”
^ „Marcus”: v. și Dionisie M. Pippidi (coordonator), Dicționar de istorie veche a României: paleolitic - sec. X, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
^ I. Duridanov, Relațiile lingvistice traco-baltice și daco-baltice, Sofia, 1969 a presupus o înrudire cu toponimele tracice *Markel-is aflate posibil în relație cu termenul lituanian marka „groapă” (pt. prelucrat inul etc.)

[1] Ptolemeu, Geographia, III, 8, 4

[2] Vasile Pârvan, Getica, cap. 5, p. 159; 272-3: toponim getic

[3] I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ed. a II-a revizuită, București, 1967, p. 110-111, cap. 5: Elemente lexicale: compară cu termenii indo-europeni, *marko- „cal” (acesta totodată celtic și germanic) și *merk- „umezeală” (menționează comparativ termenul leton cu același înțeles, merka, și cel ucrainean morokva „noroi, mlaștină”) și amintește și antroponimul latin Marcus. Antroponimele și toponimele care conțin partea de cuvânt: Zimarcus (CIL, V, 1614) (și varianta Zimarhos), Zimarke (feminin); Markipetra, Markerota; Marcinium (acesta considerat de Russu drept toponim illyr)

[4] Dimităr Decev, Charakteristik der thrakischen Sprache, Sofia, 1952, și V. I. Gheorghiev în: LB, XVII, 1974, și LB, XXVIII, 1985, Probleme der thrakischen Sprachwissenschaft (Probleme ale lingvisticii trace) au avansat de asemeni ipoteza sensului cabalin

[5] Wilhelm Tomaschek (Vilém Tomášek), Die alten Thraker, II, 2, p. 22, a plecat de asemeni de la o premisă Marcus: „sediul lui Marcus”

[6] „Marcus”: v. și Dionisie M. Pippidi (coordonator), Dicționar de istorie veche a României: paleolitic - sec. X, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976

[7] I. Duridanov, Relațiile lingvistice traco-baltice și daco-baltice, Sofia, 1969 a presupus o înrudire cu toponimele tracice *Markel-is aflate posibil în relație cu termenul lituanian marka „groapă” (pt. prelucrat inul etc.)

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]