Marcodava a fost o localitate dacică aflată, potrivit lui Ptolemeu,[1] în partea centrală a Transilvaniei.

Numele inițiale au fost Morodava și Marisiodava[necesită citare], potrivit unor comentatori, după numele rîului Maris (Mureș)[necesită citare]. Potrivit experților clasici, toponimul ar fi putut avea la bază antroponimul Marcus sau o temă dacică sau tracică marc- sau chiar illyră. Dintre sensurile propuse: „rădăcină”, „cal (de luptă)”, „adâncitură”, „loc mlăștinos” etc.[2] [3] [4] [5] [6] [7]

ReferințeModificare

  1. ^ Ptolemeu, Geographia, III, 8, 4
  2. ^ Vasile Pârvan, Getica, cap. 5, p. 159; 272-3: toponim getic
  3. ^ I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ed. a II-a revizuită, București, 1967, p. 110-111, cap. 5: Elemente lexicale: compară cu termenii indo-europeni, *marko- „cal” (acesta totodată celtic și germanic) și *merk- „umezeală” (menționează comparativ termenul leton cu același înțeles, merka, și cel ucrainean morokva „noroi, mlaștină”) și amintește și antroponimul latin Marcus. Antroponimele și toponimele care conțin partea de cuvânt: Zimarcus (CIL, V, 1614) (și varianta Zimarhos), Zimarke (feminin); Markipetra, Markerota; Marcinium (acesta considerat de Russu drept toponim illyr)
  4. ^ Dimităr Decev, Charakteristik der thrakischen Sprache, Sofia, 1952, și V. I. Gheorghiev în: LB, XVII, 1974, și LB, XXVIII, 1985, Probleme der thrakischen Sprachwissenschaft (Probleme ale lingvisticii trace) au avansat de asemeni ipoteza sensului cabalin
  5. ^ Wilhelm Tomaschek (Vilém Tomášek), Die alten Thraker, II, 2, p. 22, a plecat de asemeni de la o premisă Marcus: „sediul lui Marcus”
  6. ^ „Marcus”: v. și Dionisie M. Pippidi (coordonator), Dicționar de istorie veche a României: paleolitic - sec. X, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
  7. ^ I. Duridanov, Relațiile lingvistice traco-baltice și daco-baltice, Sofia, 1969 a presupus o înrudire cu toponimele tracice *Markel-is aflate posibil în relație cu termenul lituanian marka „groapă” (pt. prelucrat inul etc.)