Marea Sarmatică

Marea Sarmatică sau Oceanul Paratethys ori Marea Paratethys a fost o mare continentală închisă apărută ca rezultat al ridicării lanțului Alpino-Carpato-Hymalaian și care s-a întins între zona Europei Centrale și Munții Tian-Șan din Asia Centrală. Existența ei s-a derulat în Cenozoic.

Extensia Oceanului Paratethys în Rupelian (33,9 –28,4 milioane de ani în urmă. Liniile negre corespund contururilor actuale ale uscatului
Vestul Paratethysului în mileniile 17-13 î.Hr.
În mileniul al 11-lea î.Hr.: bazinele Panonic și Dacic
Hidrografia bazinului Panonic de dinainte de regularizarea apelor curgătoare și a lacurilor din sec. al XIX-lea

Evoluție paleogeograficăModificare

Marea Sarmatică s-a format ca urmare a fragmentării Oceanului Tethys, al cărui ultim vestigiu de astăzi este domeniul mediteranean.[1] Delimitarea ei s-a realizat în timpul Oligocenui (33,9–23,03 MA î.e.n), prin separarea apelor ei septentrionale de cele sudice prin ridicarea munților Alpi, Carpați, Dinarici, Taurus și Elburz (Alborz). În timpul existenței ei, Parathetys s-a reconectat – intermitent – cu Oceanul Tethys sau cu succesorii săi, Marea Mediterană și Oceanul Indian.

Începând din Pliocen (5,333–2,58 MA î.e.n.) adâncimea ei s-a micșorat progresiv, astfel că din fragmentarea ei într-o serie de bazine de mai mică întindere au rezultat Marea Aral, Marea Caspică și Marea Neagră, care au evoluat separat.

CaracteristiciModificare

Datorită izolării de oceanul planetar, în contextul dat de aportul unor cantități semnificative de apă dulce de la fluviile din regiune, salinitatea ei a scăzut treptat, astfel că majoritatea faunei marine a dispărut, fiind înlocuită cu animale adaptate vieții în apele salmastre.

ReferințeModificare

  1. ^ Paleoecologia ecosistemelor salmastre din Bazinul Dacic, Olteanu, p. 7

BibliografieModificare

Lectură suplimentarăModificare

Vezi șiModificare