Deschide meniul principal

Margareta Cosăceanu-Lavrillier

sculptoriță franceză de origine română
Margareta Cosăceanu
Margareta Cossaceanu - Sculpteur, bd Montparnasse - 1930.jpg
Margareta Cosăceanu
Date personale
Nume la naștereMargareta Cosăceanu Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (87 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAndré Lavrillier Modificați la Wikidata
CopiiCarol-Marc Lavrillier Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptoriță[*]
portraitist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Arte București, Accademia di San Luca[*], Académie de la Grande Chaumière  Modificați la Wikidata
PregătireDimitrie Paciurea, Antoine Bourdelle[*]  Modificați la Wikidata
Influențat deAntoine Bourdelle[*]  Modificați la Wikidata

Margareta Cosăceanu-Lavrillier (Margaret Cossaceanu sau Margaret Cossaceanu-Lavrillier; născută Margareta Cosăceanu; n. , București, România – d. , Paris, Franța) a fost o sculptoriță franceză de origine română.

BiografieModificare

Margareta Cosăceanu este nepoata savantului George Constantinescu, inventatorul Teoriei sonicității. A studiat sculptura între 1910 și 1913 la Școala de Arte frumoase din București sub îndrumarea lui Dimitrie Paciurea.

În 1921, a obținut o bursă care i-a permis să meargă la Roma să-și continue studiile la Academia de Arte frumoase (pictorul Lucian Grigorescu studia acolo în același timp). În capitala italiană l-a cunoscut pe gravorul francez medalist André Lavrillier, câștigător al Prix de Rome în 1914, și boarder la Villa Medici. El a dus-o la Paris și a prezentat-o sculptorului Antoine Bourdelle.

După ce a fost distinsă cu Marele Premiu al Academiei de Arte frumoase în 1922, a plecat din Roma ca mai apoi să se stabilească la Paris, unde a participat la atelierul compatriotului său Constantin Brâncuși. Între timp, își continua studiile la Académie de la Grande Chaumière, în studioul lui Antoine Bourdelle,[1] unde i-a întâlnit pe Germaine Richier și Alberto Giacometti. Bourdelle a luat-o colaboratoare în atelierul său din Impasse du Maine. El a rugat-o să recreeze la o scară mai mare o parte din lucrările sale, ca de exemplu Sapho. Pentru aceste lucrări figurative a folosit ceară, pământ, ipsos, bronz sau piatră.[2] Margareta a continuat să lucreze cu el până la moartea acestuia, în 1929.

În 1929, s-a căsătorit cu André Lavrillier, cu care a avut trei copii, inclusiv pe fotograful Carol-Marc Lavrillier.

Saloane și expoziții internaționaleModificare

A participat la diverse saloane și expoziții, cum ar fi Salon d'Automne sau la Salon des Tuileries[3] și a produs piese pentru statul francez. I s-au comandat lucrări pentru Expoziția Internațională de Artă și Tehnologie în Viața Modernă (1937), pentru pavilioane din Asia și cel românesc. Relieful Daci (din marmură, înalt de 3 m), pentru care a primit diploma de onoare, este astăzi în București.[4]

Până în 1977, la cererea monetăriei Monnaie de Paris, a făcut mai multe medalii[5] (medalia deputaților Adunării Naționale a Franței. În 1968 a realizat portretele iluștrilor Romain Gary, Anna de Noailles, Giacometti, Jean Effel.

În 1952, Bernheim-Jeune Gallery a organizat o expoziție retrospectivă a operei ei, iar Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris i-a cumpărat lucrarea Marele tors de Femeie. În 1970, la cea de-a 40-a comemorare a morții maestrului ei, ea a creat din memorie un portret al lui Antoine Bourdelle.

Margaret Cossaceanu a murit la Paris pe 22 septembrie 1980, la vârsta de 87 de ani. În 1993, Galerie Vallois din Paris a organizat un spectacol retrospectiv închinat operei ei.[6]

Lucrări și colecții (selecție)Modificare

  • Pieta (1923), Musée des Années Trente
  • Walkyrie (1923), utilizată pentru Constantinesco (automobile)[7]
  • Portretul lui Constantin I. Diamandy, diplomat român (1927)[8]
  • Bustul lui André Lavrillier, (1927), Musée national d'art moderne, centrul Pompidou [9]
  • Marele portret de femeie (1930)
  • Statuia lui Tudor Vladimirescu în Craiova (1937)[10]
  • Reliful Daci (1937) pentru pavillonul României la Expoziție Internațională de Artă și Tehnologie în Viața Modernă 1937,[11] astăzi în București
  • Baxorelief, Faculté de Pharmacie de Paris (1936-1940) [12]
  • Marmura Cap de Rhodia Bourdelle (1943), Muzeul Rolin, Autun [13]
  • Bustul lui Jean Charcot, (1943), Muzeul național de la Marine, Paris[14]
  • Portretul lui George Enescu (1956), Musée de la Philharmonie de Paris [15]
  • Cap de fată, Saint-Brieuc Muzeul de Artă și Istorie
  • Monumental, Musée des Années Trente, Boulogne Billancourt [16]
  • Tors de femeie (1955), Musée d'art Moderne de la Ville de Paris.[17]

NoteModificare

  1. ^ „Cosaceanu-Lavrillier Margareta (1896-1980)”. Central University Library of Iași. Accesat în . 
  2. ^ „ARTE VIZUALE .O eleva a lui Bourdelle: Margareta Cosaceanu-Lavrillier”. Observator cultural. . Accesat în . 
  3. ^ „Cossaceanu-Lavrillier, Margarata (1893 -1980), Sculptor”. Oxford Index/Benezit Dictionary of Artists. . Accesat în . 
  4. ^ „COSĂCEANU-LAVRILLIER, Margareta”. Centrul Cultural Meta. Accesat în . 
  5. ^ „Margaret Cossaceanu-Lavrillier”. Coins Archives. mai 2017. Accesat în . 
  6. ^ „Cossaceanu-Lavrillier, Marguerite” (în franceză). Le Delarge, Dictionnaire des arts plastiques modernes et contemporains. Accesat în . 
  7. ^ „Vogue” (în franceză). Condé nast (Paris). . Accesat în . 
  8. ^ (fr) Salon d'automne in "La Renaissance de l'art français et des industries de luxe" , Paris 1926
  9. ^ „Buste de M. André Lavrillier”. Centre Pompidou. Accesat în . 
  10. ^ „Monumentul Tudor Vladimirescu, Craiova, Despre Margareta Cosăceanu-Lavrillier”. monumente oltenia. Accesat în . 
  11. ^ „Exposition internationale des Arts et techniques de 1937. Pavillon de la Roumanie. Jardin derrière le pavillon. Bas reliefs : à droite, "Les Doces" de Lavillier-Cossaceanu” (în franceză). Portail des Bibilothèques municipales spécialisées. Accesat în . 
  12. ^ Bouzra, Élie (). „Le patrimoine de la Faculté de pharmacie de l'Université Paris V” (în franceză). Persée. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  13. ^ „Catalogue Joconde, portail des Collections des musées de France” (în franceză). Culture.gouv.fr. Accesat în . 
  14. ^ „Collections en Ligne, Buste du commandant Charcot” (în franceză). Web museo, Musée national de la Marine. Accesat în . 
  15. ^ „Buste de Georges Enesco, Lavrillier-Cossaceanu, Marguerite” (în franceză). Cité de la Musique, Philharmonie de Paris. Accesat în . 
  16. ^ Ingress intel
  17. ^ „Collections en ligne” (în franceză). Musée d'Art Moderne de la Ville de Paris. Accesat în .