Wikipedia

Margareta Cosăceanu-Lavrillier

sculptoriță franceză de origine română
Margareta Cosăceanu
Date personale
Nume la naștereMargareta Cosăceanu Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedată (87 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAndré Lavrillier Modificați la Wikidata
CopiiCarol-Marc Lavrillier Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptoriță
portraitist[*][[portraitist (person who makes portraits)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma (–)[2]
Paris (–)[2] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Arte București, Accademia nazionale di San Luca[*][[Accademia nazionale di San Luca (Italian association of artists in Rome)|​]], Académie de la Grande Chaumière  Modificați la Wikidata
PregătireDimitrie Paciurea, Antoine Bourdelle[*]​  Modificați la Wikidata
Influențat deAntoine Bourdelle[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Margareta Cosăceanu-Lavrillier (Margaret Cossaceanu sau Margaret Cossaceanu-Lavrillier; născută Margareta Cosăceanu; n. , București, România – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost o sculptoriță franceză de origine română.

Biografie

modificare

Margareta Cosăceanu este nepoata savantului George Constantinescu, inventatorul Teoriei sonicității. A studiat sculptura între 1910 și 1913 la Școala de Arte frumoase din București sub îndrumarea lui Dimitrie Paciurea.

În 1921, a obținut o bursă care i-a permis să meargă la Roma să-și continue studiile la Academia de Arte frumoase (pictorul Lucian Grigorescu studia acolo în același timp). În capitala italiană l-a cunoscut pe gravorul francez medalist André Lavrillier, câștigător al Prix de Rome în 1914, și boarder la Villa Medici. El a dus-o la Paris și a prezentat-o sculptorului Antoine Bourdelle.

După ce a fost distinsă cu Marele Premiu al Academiei de Arte frumoase în 1922, a plecat din Roma ca mai apoi să se stabilească la Paris, unde a participat la atelierul compatriotului său Constantin Brâncuși. Între timp, își continua studiile la Académie de la Grande Chaumière, în studioul lui Antoine Bourdelle,[3] unde i-a întâlnit pe Germaine Richier și Alberto Giacometti. Bourdelle a luat-o colaboratoare în atelierul său din Impasse du Maine. El a rugat-o să recreeze la o scară mai mare o parte din lucrările sale, ca de exemplu Sapho. Pentru aceste lucrări figurative a folosit ceară, pământ, ipsos, bronz sau piatră.[4] Margareta a continuat să lucreze cu el până la moartea acestuia, în 1929.

În 1929, s-a căsătorit cu André Lavrillier, cu care a avut trei copii, inclusiv pe fotograful Carol-Marc Lavrillier.

Saloane și expoziții internaționale

modificare

A participat la diverse saloane și expoziții, cum ar fi Salon d'Automne sau la Salon des Tuileries[5] și a produs piese pentru statul francez. I s-au comandat lucrări pentru Expoziția Internațională de Artă și Tehnologie în Viața Modernă (1937), pentru pavilioane din Asia și cel românesc. Relieful Daci (din marmură, înalt de 3 m), pentru care a primit diploma de onoare, este astăzi în București.[6]

Până în 1977, la cererea monetăriei Monnaie de Paris, a făcut mai multe medalii[7] (medalia deputaților Adunării Naționale a Franței. În 1968 a realizat portretele iluștrilor Romain Gary, Anna de Noailles, Giacometti, Jean Effel.

În 1952, Bernheim-Jeune Gallery a organizat o expoziție retrospectivă a operei ei, iar Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris i-a cumpărat lucrarea Marele tors de Femeie. În 1970, la cea de-a 40-a comemorare a morții maestrului ei, ea a creat din memorie un portret al lui Antoine Bourdelle.

Margaret Cosăceanu a murit la Paris pe 22 septembrie 1980, la vârsta de 87 de ani. În 1993, Galerie Vallois din Paris a organizat un spectacol retrospectiv închinat operei ei.[8]

Lucrări și colecții (selecție)

modificare
  • Pieta (1923), Musée des Années Trente
  • Walkyrie (1923), utilizată pentru Constantinesco (automobile)[9]
  • Portretul lui Constantin I. Diamandy, diplomat român (1927)[10]
  • Bustul lui André Lavrillier, (1927), Musée national d'art moderne, centrul Pompidou [11]
  • Marele portret de femeie (1930)
  • Statuia lui Tudor Vladimirescu în Craiova (1937)[12]
  • Reliful Daci (1937) pentru pavillonul României la Expoziție Internațională de Artă și Tehnologie în Viața Modernă 1937,[13] astăzi în București
  • Baxorelief, Faculté de Pharmacie de Paris (1936-1940) [14]
  • Marmura Cap de Rhodia Bourdelle (1943), Muzeul Rolin, Autun [15]
  • Bustul lui Jean Charcot, (1943), Muzeul național de la Marine, Paris[16]
  • Portretul lui George Enescu (1956), Musée de la Philharmonie de Paris [17]
  • Cap de fată, Saint-Brieuc Muzeul de Artă și Istorie
  • Monumental, Musée des Années Trente, Boulogne Billancourt [18]
  • Tors de femeie (1955), Musée d'art Moderne de la Ville de Paris.[19]

Note

modificare
  1. ^ a b c Fichier des personnes décédées 
  2. ^ a b RKDartists, accesat în  
  3. ^ „Cosaceanu-Lavrillier Margareta (1896-1980)”. Central University Library of Iași. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „ARTE VIZUALE .O eleva a lui Bourdelle: Margareta Cosaceanu-Lavrillier”. Observator cultural. . Accesat în . 
  5. ^ „Cossaceanu-Lavrillier, Margarata (1893 -1980), Sculptor”. Oxford Index/Benezit Dictionary of Artists. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „COSĂCEANU-LAVRILLIER, Margareta”. Centrul Cultural Meta. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Margaret Cossaceanu-Lavrillier”. Coins Archives. mai 2017. Accesat în . 
  8. ^ „Cossaceanu-Lavrillier, Marguerite” (în franceză). Le Delarge, Dictionnaire des arts plastiques modernes et contemporains. Accesat în . 
  9. ^ „Vogue” (în franceză). Condé nast (Paris). . Accesat în . 
  10. ^ (fr) Salon d'automne in "La Renaissance de l'art français et des industries de luxe" , Paris 1926
  11. ^ „Buste de M. André Lavrillier”. Centre Pompidou. Accesat în . [nefuncțională]
  12. ^ „Monumentul Tudor Vladimirescu, Craiova, Despre Margareta Cosăceanu-Lavrillier”. monumente oltenia. Accesat în . 
  13. ^ „Exposition internationale des Arts et techniques de 1937. Pavillon de la Roumanie. Jardin derrière le pavillon. Bas reliefs : à droite, "Les Doces" de Lavillier-Cossaceanu” (în franceză). Portail des Bibilothèques municipales spécialisées. Accesat în . 
  14. ^ Bouzra, Élie (). „Le patrimoine de la Faculté de pharmacie de l'Université Paris V” (în franceză). Persée. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  15. ^ „Catalogue Joconde, portail des Collections des musées de France” (în franceză). Culture.gouv.fr. Accesat în . 
  16. ^ „Collections en Ligne, Buste du commandant Charcot” (în franceză). Web museo, Musée national de la Marine. Accesat în . 
  17. ^ „Buste de Georges Enesco, Lavrillier-Cossaceanu, Marguerite” (în franceză). Cité de la Musique, Philharmonie de Paris. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Ingress intel
  19. ^ „Collections en ligne” (în franceză). Musée d'Art Moderne de la Ville de Paris. Accesat în . 


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Margareta_Cosăceanu-Lavrillier&oldid=15803232