Romain Gary
| Roman Kacew (Romain Gary) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Roman Kacew  |
| Născut | [1][2][3] Vilnius, Imperiul Rus |
| Decedat | (66 de ani)[4][5][6][7] Paris, Île-de-France, Franța[8][9] |
| Cauza decesului | sinucidere (plagă împușcată[*]) |
| Părinți | Arieh-Leïb Kacew[*] Mina Owczyńska[*] |
| Frați și surori | Joseph Bregsztein[*] Walentyna Kacew[*] |
| Căsătorit cu | Lesley Blanch (1944–1961) Jean Seberg (1962–1970) |
| Copii | Alexandre Diego Gary[*][10] |
| Naționalitate |  Franceză,  Rusă,etnie - evreu |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța (–) Imperiul Rus Polonia |
| Ocupație | scriitor, cineast, diplomat |
| Limbi vorbite | limba poloneză limba idiș limba rusă limba engleză limba franceză[11] |
| Pseudonim | Romain Gary, Émile Ajar, Shatan Bogat, Fosco Sinibaldi |
| Studii | lycée Masséna[*] faculté de droit d'Aix-en-Provence[*] () École de l'Air () Facultatea de Drept din Paris[*] () université Paul-Cézanne - Aix-Marseille III[*] |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | roman, nuvelă |
| Operă de debut | 1935 Romain Kacew: L'Orage (Furtuna) 1945 Groapa bunei speranțe (în franceză : Éducation européenne) |
| Opere semnificative | Les Racines du ciel[*] Éducation européenne[*] La promesse de l'aube[*] La Vie devant soi[*] Chien Blanc[*] Clair de femme[*] |
| Note | |
| Premii | Două Premii Goncourt, în 1956 și 1975 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Romain Gary sau Émile Ajar au fost pseudonimele scriitorului, regizorului, cineastului, aviatorului în cel de-al Doilea Război Mondial și diplomatului francez Roman Kacew (ebraică קצב, „măcelar”, rusă Кацев) [n. 8 mai 1914, Vilnius - Lituania (atunci aparținea de Imperiul Rus), d. 2 decembrie 1980 la Paris]. Este singurul scriitor de două ori laureat al Premiului Goncourt pentru literatură, în 1956 și în 1975.
BiografieModificare
Roman Kacew, devenit celebru sub pseudonimul Romain Gary s-a născut in 1914 la Vilnius, în Lituania, ca fiu al unei dansatoare de circ evreice de origine rusă. La Vilnius, și-a petrecut anii copilăriei. Apoi s-a stabilit la Paris, unde a studiat dreptul.
A început să publice - sub numele de Romain Kacew - debutând cu L'Orage (Furtuna) la 15 februarie 1935, urmat de Une petite femme (O mică femeie), la 24 mai 1935, ambele publicate în „Gringoire”, apoi Le Vin des morts (Vinul morților) în 1937.
În cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a refugiat în Regatul Unit ca voluntar în Armata Franței Libere și învățat să piloteze avioane în cadrul Forței Aeriene Franceze. A luptat alături de trupele franceze în Europa și Africa de Nord.
După război, în 1945 i-a apărut primul său roman de succes, scris în timpul războiului (1943), Éducation européenne, (tradus în românește imediat după apariție, în 1945, sub titlul Groapa bunei speranțe, retipărit la editura Univers în 1974, apoi în 2010). Prin intervenția lui De Gaulle a fost admis în diplomație.
Gary le-a jucat o festă criticilor parizieni fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori: după ce, in 1956 a primit premiul pentru romanul „Les racines du ciel” („Rădăcinile cerului”), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, in 1975, pentru “Ai toata viata inainte”, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum vărul său, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul.
S-a sinucis in 1980, la Paris, posibil, pentru că nu a suportat pierderea celei de-a doua soții, actrița Jean Seberg sau, că s-a simțit eclipsat de avatarul său, Ajar, care a ajuns mai celebru decât el. Semnul identitatii dintre Gary si Ajar a fost pus abia in 1981[12].
Afacerea AjarModificare
Abia după dispariția lui Romain Gary s-a aflat că tot el se ascundea sub pseudonimul Émile Ajar, el fiind autorul a patru romane a căror paternitate a fost atribuită unei rude, Paul Pavlowitch, cel care a asumat rolul lui Ajar pentru presă și opinia publică.
Astfel, Romain Gary este singurul scriitor care, printr-o înșelăciune bazată pe o ambiguitate lingvistică (Gary și Ajar însemnând foc și jăratic în limba rusă, cu sensul că frazele unuia sunt în celălalt), a fost recompensat de două ori cu premiul Goncourt: prima dată, în 1956, sub pseudonimul curent pentru romanul Les Racines du ciel (Rădăcinile cerului) și a doua oară în 1975, sub pseudonimul Émile Ajar, pentru La Vie devant soi (Ai toată viața înainte).
Mistificarea Ajar/Gary nu ar fi trecut neobservată de toți. În romanul său autobiografic Le Père adopté (Tatăl adoptat), Didier Van Cauwelaert relatează că o studentă de la Facultatea de Litere de la Nisa, pe care el o numește Hélène, ar fi pregătit, cu doi ani înainte ca înșelăciunea să fie revelată publicului, un studiu în care susținea, spre marea disperare a profesorilor săi, că Gary și Ajar nu erau decât una și aceeași persoană[13].
Trebuie menționat că Ajar și Gary nu au fost singurele sale pseudonime, el fiind, de asemenea, autorul thriller-ului politic Les Têtes de Stéphanie sub numele Bogata Shatan, și al alegoriei satirice L'Homme à la colombe semnată Fosco Sinibaldi (literele s, i și n mascând literele g, a si r din Gar-ibaldi).
Renumele și posteritateaModificare
Disprețuit de critici în timpul vieții, autorul fiind considerat "reacționar" deoarece era un diplomat gaullist, Romain Gary și-a luat revanșa prin episodul Ajar, batându-și joc de Parisul literar deoarece premiul Goncourt nu se decernează, în realitate, decât o singură dată.
Mai multe din cărțile sale au fost adaptate pentru cinematograf, dintre care Clair de femme (1979) de Costa-Gavras,[14] cu Yves Montand și Romy Schneider în rolurile principale, și La Vie devant soi (1977) de către Moșe Mizrahi,[15] film care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, și pentru care Simone Signoret în rolul lui Madame Rosa a luat premiul César pentru cea mai bună actriță. În 1958, regizorul american John Huston a realizat filmul după romanul Les Racines du ciel[16] cu Trevor Howard, Errol Flynn, Juliette Gréco și Orson Welles, Romain Gary scriind scenariul filmului. El a regizat, de asemenea, două filme pentru care a deținut, în același timp, rolul de realizator și scenarist însă această parte a operei sale nu a avut succes.
DecorațiiModificare
Comandor al Legiunii de onoare;
Ordinul Eliberării (20 noiembrie 1944);
Medalia Rezistenței
(2x) Crucea de Război (în franceză :Croix de Guerre 1939-1945)
OperaModificare
„Un roman care te cucereste de la primele rinduri, de un umor nebun si scris cu o verva care te obliga sa nu-l lasi din mina. Povestea unui pui de arab abandonat de parinti si crescut de o evreica batrina care isi recapata energia cind se uita la portretul lui Hitler. Copilul se invirte printre prostituate, proxeneti, comercianti de doi bani si drogati, de la care invata toate lectiile cinismului, dar – printre picaturi – si lectia iubirii totale, mai puternica decit moartea mamei sale de imprumut. “Ai toata viata inainte” este o poveste despre tandretea suferintei, spusa din perspcetiva unui copil inteligent si precoce, prea devreme familiarizat cu adevarurile oamenilor mari. Kaspar Hauser, în recenzia la „Ai toată viața înainte”[17]”
ScrieriModificare
- Sub numele de Romain Kacew
- 1935 : L'Orage (publicat pe 15 februarie 1935 în Gringoire)
- 1935 : Une petite femme (publicat pe 24 mai 1935 în Gringoire)
- 1937 : Le Vin des morts
- Sub pseudonimul de Romain Gary
- 1945 : Éducation européenne, tradus în românește de Geo Dumitrescu în 1946, sub titlul Groapa bunei speranțe, retipărit la editura Univers în 1974, apoi în 2010.
- 1946 : Tulipe
- 1949 : Le Grand Vestiaire
- 1952 : Les Couleurs du jour
- 1956 : Les Racines du ciel (premiul Goncourt)
- 1960 : La Promesse de l'aube[18]
- 1961 : Johnnie Cœur (teatru)
- 1962 : Gloire à nos illustres pionniers (nuvele)
- 1963 : Lady L.
- 1965 : The Ski Bum
- 1965 : Pour Sganarelle (Frère Océan 1) (eseu)
- 1966 : Les Mangeurs d'étoiles (La Comédie américaine 1)
- 1967 : La Danse de Gengis Cohn (Frère Océan 2)
- 1968 : La Tête coupable (Frère Océan 3)
- 1969 : Adieu Gary Cooper (La Comédie américaine 2)
- 1970 : Chien blanc
- 1971 : Les Trésors de la Mer Rouge
- 1972 : Europa
- 1973 : Les Enchanteurs
- 1974 : La nuit sera calme (convorbiri fictive)
- 1975 : Au-delà de cette limite votre ticket n'est plus valable
- 1977 : Clair de femme[19]
- 1977 : Charge d'âme
- 1979 : La Bonne Moitié (teatru)
- 1979 : Les Clowns lyriques
- 1980 : Les Cerfs-volants
- 1981 : Vie et mort d'Émile Ajar (postum)
- 1984 : L'Homme à la colombe (versiune postumă definitivă)
- Sub pseudonimul de Fosco Sinibaldi
- 1958 : L'Homme à la colombe
- Sub pseudonimul de Shatan Bogat
- 1974 : Les Têtes de Stéphanie
- Sub pseudonimul de Émile Ajar
- 1974 : Gros-Câlin
- 1975 : La Vie devant soi (premiul Goncourt)[20]
- 1976 : Pseudo
- 1979 : L'Angoisse du roi Salomon
FilmeModificare
ReferințeModificare
Legături externeModificare
- ^ The Fine Art Archive, accesat în
- ^ databáza autorít SNK
- ^ „Romain Gary”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Romain Gary”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Romain Gary, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Romain Gary, SNAC, accesat în
- ^ „Romain Gary”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ The Rise and Fall of Pseudonyms (în engleză), The New York Times, , accesat în
- ^ Kindred Britain
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Hauser, Kaspar: Recenzie la „Ai toată viața înainte” http://www.carti-online.com/ai-toata-viata-inainte-recenzii-218.html?ecsid=b058e3ea53ede4989acfe20c6be3fe7f
- ^ Didier Van Cauwelaert, Le Père adopté, Albin Michel, 2007, p.272-273
- ^ Clair de femme pe Internet Movie Database
- ^ La Vie devant soi pe Internet Movie Database
- ^ The Roots of Heaven pe Internet Movie Database
- ^ Hauser, Kaspar: Recenzie la „Ai toata viata inainte”, op. cit.
- ^ Gary, Romain: Prima dragoste, ultima dragoste, trad. MarcelAderca, ed. Rao, 2007, ISBN 978-973-103-403-4
- ^ Gary, Romain: Clar de femeie, ed. Univers, 1979
- ^ Ajar, Émile (Romain Gary): Ai toată viața înainte, trad. Laszlo Alexandru, ed. Univers, 2006.
- ^ Les oiseaux vont mourir au Pérou pe Internet Movie Database
- ^ Police Magnum pe Internet Movie Database