Maria Drăgan
Maria Drăgan | |
Imaginea Mariei Drăgan pe o marcă poștală din Republica Moldova | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 23 august 1947 Bălăurești, Nisporeni, RSS Moldovenească |
Decedată | (39 de ani) Bălăurești, Nisporeni, RSS Moldovenească |
Înmormântată | Bălăurești |
Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
Cetățenie | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Ocupație | cântăreață |
Activitate | |
Gen muzical | Muzică populară moldovenească |
Ani de activitate | 1966-1986 |
Modifică date / text |
Maria Drăgan (n. , Bălăurești, raionul Nisporeni, Moldova – d. , Bălăurești, raionul Nisporeni, Moldova)[1] a fost o interpretă sovietică moldoveană de muzică populară.
Biografie
modificareCopilăria și studiile
modificareS-a născut în 23 august 1947 în satul Bălăurești, raionul Nisporeni. Maria era mezina familiei cu șase copii a lui Anastas și a Alexandrei Drăgan.[2] După absolvirea școlii medii din sat (8 clase), studiază un an la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1964-1965).[1] Aici este descoperită și apreciată de Isidor Burdin, violonist, compozitor și conducătorul artistic al ansamblului de tineri din cadrul școlii.
Debutul și activitatea artistică
modificareDupă terminarea studiilor, în 1965, Maria Drăgan evoluează în formația lui Isidor Burdin de pe lângă Casa de Cultură din sectorul Buiucani (Chișinău), plecând într-un turneu în Italia.[3]
Întoarsă în țară, în 1966, află că la Filarmonica de Stat din Republica Moldova s-a anunțat crearea unui ansamblu de muzică populară: Orchestra „Mugurel”. Este admisă cu succes pentru postul de solist vocal la concursul organizat de filarmonică. Activează la acest ansamblu, sub conducerea muzicală a violonistului Valeriu Negruzzi (menționat uneori ca Negruți sau Negruță), până în 1974, când Orchestra „Mugurel” se desființează. Din orchestră au făcut parte instrumentiști ca: Alexandru Vacarciuc (acordeon), Petru Dabija (țambal), Liusic Rozman (vioară), Sergiu Cojoc (taragot), Ion Ciobanu (violă), Vasile Chilcic (contrabas).
Se bucură de succes în Ungaria, la Festivalul de artă al RSS Moldovenești (1971), unde este distinsă cu Premiul special.[4]
În perioada 1975-1976 este solistă a Orchestrei „Lăutarii” a Filarmonicii de Stat din Chișinău.
De-a lungul carierei artistice, a întreprins numeroase turnee în URSS.
Declinul
modificareMaria Drăgan a suferit de tuberculoză, boală care i-a pricinuit și moartea.[5] Ajunge să cânte în 1977 la restaurantul „Beciul Vechi” din sectorul Botanica, iar în 1978-1979 la Orchestra „Ciocârlia” a Palatului Sindicatelor din sectorul Râșcani, condusă de Valeriu Negruzzi.[6]
Decesul
modificareSe stinge prematur din viață în satul natal la vârsta de 39 de ani.[3][1]
Repertoriu
modificareRepertoriul Mariei Drăgan era alcătuit din cântece populare din Basarabia, cântece populare românești preluate de la interprete precum Maria Tănase, Ioana Radu, Aurelia Fătu-Răduțu etc. și romanțe românești.
Repertoriu propriu (muzică populară basarabeană) |
Preluări (muzică populară românească) |
Romanțe românești |
---|---|---|
|
|
|
Discografie
modificareMaria Drăgan a avut ocazia foarte rar să înregistreze, în ciuda repertoriului său cuprinzător. A înregistrat 12 piese la TeleRadio-Moldova și nu a avut nicio apariție discografică antumă. În memoria ei, în 1999, s-a editat la Muzic Master caseta audio „Vai, sărmana turturică...” cu 10 din cele 12 piese înregistrate la Radio Moldova.
Înregistrări TeleRadio Moldova
modificareAn | Piese | Acompaniament | Note |
---|---|---|---|
1967 |
1. Doina (De s-ar afla cineva) |
Orchestra „Mugurel”, dirijor Valeriu Negruzzi |
aranjor Dumitru Blajinu (1, 3) |
1969 |
1. Cine nu-i de veselie |
Orchestra „Mugurel”, dirijor Valeriu Negruzzi |
|
1972 | Toarce, lele, toarce | Orchestra „Folclor”, dirijor și aranjor Dumitru Blajinu |
|
indisp. |
De-ar fi după mine, bade |
indisp. |
Caseta Muzic Master
modificareAn | Piese | Acompaniament | Note |
---|---|---|---|
1999 |
1. Vai, sărmana turturică (1969) |
Orch. „Mugurel”, dir. Valeriu Negruzzi (1-4, 6-10) |
aranjor Dumitru Blajinu (4, 5, 6) |
Filmografie
modificareÎn 1967 a realizat la Televiziunea din Moldova filmări pentru piesele „Foaie verde, bob năut”, „Hop, lele, hop” și „Leliță Ioană”, cu Orchestra „Mugurelul”, dirijată de Valeriu Negruzzi.
Maria Drăgan a participat la realizarea peliculelor Tablouri muzicale (Telefilm-Chișinău, 1970) și Călătorie la Nehvoraisk (Moldova-Film, 1971).[7]
În 1988 s-a produs filmul documentar color Vai, sărmana turturică... (scenariul Iurie Bălan, regia Vlad Druc), în semn de omagiu Mariei Drăgan.[7]
Note
modificareBibliografie
modificare- ***: Calendar Național 2007, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Chișinău, 2007, p. 252-253
- Duminică, Ion: Maria Drăgan – cântăreață de muzică populară (1947-1986), Centrul Editorial-poligrafic al USM, Chișinău, 2007