Ioana Radu

Date personale
Ioana Radu
Ioana Radu în Studioul T3 de înregistrări al Societății Române de Radiodifuziune, în anii '50
Nume la naștere	Eugenia Braia
Născută	17 februarie 1917 București, România^[1]
Decedată	19 septembrie 1990 (73 de ani) București, România
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Frați și surori	Mia Braia
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă Română
Ocupație	cântăreață artist de înregistrare[*]
Limbi vorbite	limba română
Alte nume	Ioana Radu
Gen muzical	muzică populară, lăutărească, romanțe
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	1936-1967
Case de discuri	Electrecord, Odeon
Discografie
Listă completă	Discografia Ioanei Radu
Prezență online
canal YouTube
Modifică date / text

Ioana Radu (n. 17 februarie 1917, București, România – d. 19 septembrie 1990, București, România) a fost o cântăreață română de muzică populară și romanțe. A fost sora cântăreței Mia Braia și a doua femeie motociclist din România.^[2]^[3]

Biografie

Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) – Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă – culege și învață primele cântece populare și lăutărești.

Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul – compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu – stabilindu-se la București.

Debut

În ianuarie 1936 sosește în București.^[4]^[5]^[6] Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați.^[7] La acest concurs s-a prezentat cu cântecele „În pădure la Stroești” și „Dorule și-o boală grea”.^[8] Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic – Ioana Radu.^[9]

Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, cu numele Jana Radu și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”.^[10] Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea.^[11]

Concertul de aniversare a 40 de ani de activitate artistică ai lui Grigoraș Dinicu

Cariera artistică

După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni.^[12] A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj.^[13] De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio.^[14]

După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”,^[15] „Princiar”, „Motanul negru”,^[16] „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă),^[17] se dedică interpretării romanței românești.

După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București.

În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraș Dinicu, la Ateneul Român, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată de Victor Predescu.

A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969).

Cântă în filmul „O zi în București” (an 1987, regia și scenariul Ion Popescu-Gopo) piesele Aș vrea iar anii tinereții (Henry Mălineanu – Harry Negrin) și În chioșc fanfara cânta (Florentin Delmar și Aurel Giroveanu – Aurel Felea). În film mai apar cântând Gică Petrescu, Anda Călugăreanu, Angela Similea. În același an (1987) regizorul de film documentar Pompiliu Gîlmeanu realizează filmul „Omagiu romanței — Ioana Radu”^[18], ce are drept personaj principal artista.

Accidentul de mașină

Într-un turneu, în anul 1961,^[19] pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață.^[20]

Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967^[21] în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă.

Alte informații

Ioana Radu a susținut, într-un interviu acordat ziaristei Carmen Dumitrescu, că a fost "a doua femeie motociclistă din România". Declarația a fost făcută ca răspuns la o întrebare a ziaristei legată de lucrurile mai puțin știute despre artistă. Interviul a apărut în paginile revistei Flacăra din 13 martie 1987.^[3]

Spectacol aniversar

Pe 8 februarie 1987, la Sala Radio, a avut loc spectacolul aniversar Omagiu romanței, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viață ai artistei. Printre invitații care au cântat pe scenă s-au numărat Cleopatra Melidoneanu, Elvira Cârje, Dorin Teodorescu, Petre Gusti, Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Marius Țeicu, Ștefania Rareș, Daniela Condurache ș.a.

Decesul

Se stinge din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate.^[22] Este înmormântată în cimitirul Bellu din București.

Distincții

A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).^[22]

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Ioana Radu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.^[23]

În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.^[24]

Aprecieri

„Parcă vocea dumitale e tot de pe-aici, de prin Vălenii-de-munte, că e curată precum apa de izvor.”
—Nicolae Iorga^[25]

„Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc și viorii mele...”
—George Enescu^[26]

„Romanța răsună și «La umbra nucului bătrân», și «În fânul de curând cosit».
O cântă românul «Pe lângă boi», se cântă și «La oglindă».
Și pentru ca Romanța să capete un «un singur nume», cum spune poetul, noi i-am spus: Ioana Radu.”
—Elvira Cârje, prim solistă a Operei Române^[27]

Festival

Între 7 și 9 octombrie 1998, la Craiova, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului național de romanțe „Ioana Radu”. Festivalul are loc odată la doi ani.

Discografie

Articol principal: Discografia Ioanei Radu.

Note

^ 26 de ani de la moartea cântăreţei Ioana Radu – VIDEO, Europa FM, 19 septembrie 2016, accesat în 9 august 2017
^ jurnalul.ro. Două Doamne, de Loreta Popa, în Jurnalul Național, 7 noiembrie 2005. Accesat la 21 aprilie 2013.
^ ^a ^b Dumitrescu, Carmen (13 martie 1987). „Ioana Radu: „Cîntă ca tine dacă vrei să fii cineva"”. Fracăra, anul 36, nr.11. p. 16.
^ Despre Ioana Radu, p. 1
^ Cosma, p. 3
^ Ediție de colecție, p. 5
^ Interviu cu Ioana Radu acordat Marioarei Murărescu (filmare din 1987)
^ Ediție de colecție, p. 6
^ Negrin, p. 66
^ Roșca, p. 313
^ Roșca, p. 314
^ Negrin, p. 83-84
^ Negrin, p. 87
^ Negrin, p. 84
^ Negrin, p. 90
^ Negrin, p. 96
^ Ediție de colecție, p. 13
^ Galmeanu, Pompiliu (25 mai 1987), Omagiul romantei Ioana Radu, Studio Alexandru Sahia, accesat în 2 aprilie 2022
^ 7-zile.com. Amintiri din tinerețe (II). Accesat la 12 februarie 2012.
^ Negrin, p. 172
^ Despre Ioana Radu, p. 3
^ ^a ^b Cosma, p. 4
^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.
^ Decretul nr. 797/1968 privind conferirea ordinului și medaliei Meritul Cultural unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole.
^ Negrin, p. 156
^ Negrin, p. 175
^ Negrin, p. 205

Bibliografie

***: Ediție de colecție – Ioana Radu, Jurnalul Național, 2007
Bogdan, Ioana: Despre Ioana Radu (broșură din interiorul DVD-ului), TVR Media, București, 2009
Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Ed. Fundației Culturale Gheorghe Marin Speteanu, București, 2009, pag. 486-489, ISBN 978-973-88609-7-1
Cosma, Viorel: Comori ale muzicii românești – Ioana Radu – De la moară, pân' la gară (booklet-ul CD-ului), Electrecord, 2011
Marcu, George (coord.): Dicționarul personalităților feminine din România, Ed. Meronia, București, 2009
Negrin, Harry: Romanța unei vieți. Ioana Radu, Ed. Muzicală, București, 1987
Roșca, Maria: Maria Tănase. Privighetoarea din „Livada cu duzi”, volumul II, Ed. Ginta Latină, București, 2000, p. 312-315
Stancu, Constantin: Interpreți îndrăgiți ai muzicii populare românești, Ed. Tip-Naste, Pitești, 1995, p. 99-100
Сalendarul Național, 2017. Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova

Legături externe

Documentar despre Ioana Radu, realizat în 1980 de Televiziunea Română;
Ediție de Colecție, Jurnalul Național
În vremuri grele^{[nefuncțională]}, 22 octombrie 2007, Jurnalul Național
Calități artistice fără egal^{[nefuncțională]}, 22 octombrie 2007, Jurnalul Național
Două Doamne - Maria Tănase și Ioana Radu^{[nefuncțională]}, 7 noiembrie 2005, Loreta Popa, Jurnalul Național
De ce a reziliat Ioana Radu testamentul prin care Ion Dolănescu devenea moștenitorul ei, 10 octombrie 2011, Florina Tecuceanu, Adevărul
Atudorei, Vania: Ioana Radu - 90 de ani la nastere, Pagini Romanesti, Montreal, Canada, 21 feb. 2007

[d8255f4b3dead063a298a7fe5fa8a030-1] 26 de ani de la moartea cântăreţei Ioana Radu – VIDEO, Europa FM, 19 septembrie 2016, accesat în 9 august 2017

[2] urnalul.ro. Două Doamne, de Loreta Popa, în Jurnalul Național, 7 noiembrie 2005. Accesat la 21 aprilie 2013.

[:0-3] Dumitrescu, Carmen (13 martie 1987). „Ioana Radu: „Cîntă ca tine dacă vrei să fii cineva"”. Fracăra, anul 36, nr.11. p. 16.

[4] Despre Ioana Radu, p. 1

[5] Cosma, p. 3

[6] Ediție de colecție, p. 5

[7] Interviu cu Ioana Radu acordat Marioarei Murărescu (filmare din 1987)

[8] Ediție de colecție, p. 6

[ed-2-9] Negrin, p. 66

[10] Roșca, p. 313

[11] Roșca, p. 314

[12] Negrin, p. 83-84

[13] Negrin, p. 87

[14] Negrin, p. 84

[15] Negrin, p. 90

[16] Negrin, p. 96

[17] Ediție de colecție, p. 13

[18] Galmeanu, Pompiliu (25 mai 1987), Omagiul romantei Ioana Radu, Studio Alexandru Sahia, accesat în 2 aprilie 2022

[19] 7-zile.com. Amintiri din tinerețe (II). Accesat la 12 februarie 2012.

[20] Negrin, p. 172

[21] Despre Ioana Radu, p. 3

[ed-7-22] Cosma, p. 4

[23] Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.

[24] Decretul nr. 797/1968 privind conferirea ordinului și medaliei Meritul Cultural unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole.

[25] Negrin, p. 156

[26] Negrin, p. 175

[27] Negrin, p. 205

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]