Marie-Christine Barrault
| Marie-Christine Barrault | |
 Marie-Christine Barrault în 2013 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (80 de ani)[2][3][4][5][6]  Paris, Île-de-France, Franța |
| Căsătorită cu | Roger Vadim (–) Daniel Toscan du Plantier[*] |
| Copii | David Toscan du Plantier[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | actriță de teatru actriță de film |
| Limbi vorbite | limba franceză[7] |
| Alma mater | Conservatoire national supérieur d'art dramatique Cours Simon[*] Lycee Francais Charles de Gaulle[*] |
| Ani de activitate | 1967 – prezent |
| Alte premii | |
| Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] Comandor al Legiunii de Onoare[*] (2018)[1] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*] | |
Modifică date / text  | |
Marie-Christine Barrault (n. , Paris, Île-de-France, Franța) este o actriță franceză de teatru, de film și de televiziune. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Noaptea mea cu Maud (1969), Distratul (1970), Dragostea de după-amiază (1972), Cousin, Cousine (1975) și Dragostea lui Swann (1984).
Biografie
modificareDupă un an de studii superioare în literatură, Marie-Christine Barrault a intrat în Cours Simon în 1963 și a fost admisă la Conservatoire d'Art Dramatique în 1964 (unde a cunoscut-o pe prietena ei Anny Duperey)[8]. Până în 1968, ea s-a dedicat exclusiv teatrului, sub auspiciile lui Jean-Louis Barrault și Maurice Bejart.
Marie-Christine Barrault și-a făcut debutul în film în 1969 în filmul lui Éric Rohmer Noaptea mea cu Maud, iar descoperirea ei a venit în 1975 cu Cousin, Cousine pentru cel mai bun film străin, câștigător al Oscarului. În 1983 a fost președintele juriului Festivalului de Film de la Montreal.
Este nepoata actorului Jean-Louis Barrault. Prima căsătorie a avut-o cu Daniel Toscan du Plantier.
A fost căsătorită cu Roger Vadim din 1990 până la moartea acestuia în 2000.
Filmografie selectivă
modificare- 1965 Les Copains, regia Yves Robert
- 1969 Noaptea mea cu Maud (Ma nuit chez Maud), regia Éric Rohmer
- 1970 Distratul (Le Distrait), regia Pierre Richard
- 1972 Dragostea de după-amiază (L'Amour l'après-midi), regia Éric Rohmer
- 1975 Cousin, Cousine, regia Jean-Charles Tacchella
- 1975 Du côté des tennis, regia Madeleine Hartmann-Clausset
- 1978 Perceval le Gallois, regia Éric Rohmer
- 1979 Femme entre chien et loup, regia André Delvaux
- 1980 Stardust Memories, regia Woody Allen
- 1981 L'Amour trop fort, regia Daniel Duval
- 1983 Ces enfants sont à moi ! (Table for Five) de Robert Lieberman
- 1983 Un amour en Allemagne (Eine liebe in Deutschland), regia Andrzej Wajda
- 1984 Dragostea lui Swann (Un amour de Swann), regia Volker Schlöndorff
- 1984 Pianoforte, regia Francesca Comencini
- 1985 Le Pouvoir du mal, regia Krzysztof Zanussi
- 1987 Le Jupon rouge, regia Geneviève Lefebvre
- [1988 L'Étudiante, regia Claude Pinoteau
- 1990 L'Amour nécessaire (L'amore necessario), regia Fabio Carpi
- 1994 Musafirul de seară (Bonsoir), regia Jean-Pierre Mocky
- 1997 Berlin Niagara (Obsession), regia Peter Sehr
- 2006 La Disparue de Deauville, regia Sophie Marceau
- 2016 À tous les vents du ciel, regia Christophe Lioud
- 2018 La Fête des mères, regia Marie-Castille Mention-Schaar
Referințe
modificare- ^ http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2018/07/14/01016-20180714ARTFIG00018-legion-d-honneur-qui-sont-les-decores-du-14-juillet.php Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Marie-Christine Barrault, Filmportal.de, accesat în
- ^ „Marie-Christine Barrault”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ Marie-Christine Barrault, GeneaStar
- ^ Marie-Christine Barrault, FemBio-Datenbank[*]
- ^ Marie-Christine Barrault, Roglo
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Marie-Christine Barrault - La biographie de Marie-Christine Barrault avec Gala.fr”. Accesat în .
Vezi și
modificareLegături externe
modificare
Materiale media legate de Marie-Christine Barrault la Wikimedia Commons