Marie Laurencin
| Marie Laurencin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2][3][4]  Paris, Île-de-France, Franța |
| Decedată | (72 de ani)[1][2][5][4] Paris, Franța |
| Înmormântată | Cimitirul Père-Lachaise |
| Cauza decesului | cauze naturale (stop cardio-respirator) |
| Căsătorită cu | Otto von Wätjen[*] (până în ) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[6] |
| Ocupație | pictoriță artist grafic[*] scenografă ilustrator[*] poetă |
| Locul desfășurării activității | Habas[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[7] |
| Activitate | |
| Pseudonim | Louis Lalanne |
| Domeniu artistic | pictură, gravură[*] |
| Pregătire | Madeleine Lemaire[*] |
| Mișcare artistică | fauvism, cubism |
| Site oficial | http://www.marielaurencin.com |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Marie Laurencin (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Franța) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
BiografieModificare
Stil personal, Salonul IndependențilorModificare
În 1907, Marie are o expoziție pentru prima oară la „Salonul Independenților”. Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această întâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată, pe cât de tumultuoasă, ce durează până în 1912.
Stilul său se caracterizează prin culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
În 1914, se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază în Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Portretistă de personalitățiModificare
Menține legături profunde și benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează în lucrările ei, Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) al anilor 1920, Marie Laurencin se evidențiază, de asemenea, ca decoratoare a baletului Les Biche, al impresarului Serghei Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française și pentru Ballets de Roland Petit în cadrul Teatrului Champs-Élysées.
NoteModificare
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Marie Laurencin (în engleză), RKDartists
- ^ a b Marie Laurencin (în franceză), Baza de date Léonore
- ^ a b c d Marie Laurencin (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ a b Marie Laurencin (în engleză), CLARA
- ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
