Marie NDiaye
Marie NDiaye01.jpg
Date personale
Născută (54 de ani)[1][2][3][6] Modificați la Wikidata
Pithiviers, Q88521114⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
Frați și suroriPap Ndiaye[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Jean-Yves Cendrey[*][[Jean-Yves Cendrey (scriitor francez)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturgă
scenaristă
romancieră[*]
scriitoare
scriitoare de literatură pentru copii[*]
autoare Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[4]  Modificați la Wikidata
Studii lycée Lakanal[*][[lycée Lakanal (secondary school in France)|​]]
Collège Évariste-Galois[*][[Collège Évariste-Galois |​]]
Opere semnificative Trois Femmes puissantes[*][[Trois Femmes puissantes |​]]
Rosie Carpe[*][[Rosie Carpe |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Femina[*][[prix Femina (French literary prize)|​]]
prix SACD[*][[prix SACD |​]]
Premiul Nelly Sachs
Q2314672[*]
Europese Literatuurprijs[*][[Europese Literatuurprijs |​]]
OkayAfrica 100 Women[*][[OkayAfrica 100 Women (annual list of notable African women)|​]][5]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Marie NDiaye (n. 4 iunie 1967, Pithiviers, Département Loiret), de asemenea și N'Diaye, este o scriitoare franceză.

BiografieModificare

Marie NDiaye este fiica unei mame franceze și a unui tată senegalez. Mama ei a fost profesoară. Tatăl ei a părăsit familia și la scurt timp Franța, pe când Marie era încă nou-născută. Marie a fost o foarte bună elevă; profesorul ei de franceză a vrut să o înscrie la Concours général. Ea a refuzat această ofertă, și s-a ]nscris la École normale supérieure. Dorința ei de deveni un scriitor, a fost deja din timpul anilor de școală.

În anul 1985, ea a trimis primul manuscris al romanului său, Jérôme Lindon, la editura prestigioasei Éditions du Minuit. Editura, impresionată de stilul ei puternic, a acceptat manuscrisul. Romanul a apărut sub titlul Quant au riche avenir. Al doilea roman al ei, Comédie classique, a fost publicat în anul 1988 la POL; a fost urmat de alte romane. Ea a scris în 1999 Hilda, ceea ce a însemnat începutul activității sale că dramaturg. De atunci, Marie Ndiaye a mai scris patru piese de teatru, una împreună cu soțul ei, Jean-Yves Cendrey. Piesa de teatru Papa doit manger a avut premiera la Comédie-Française în 2003. A scris în 2009 împeună cu regizorul de film Claire Denis, scenariul pentru filmul White Material.

Împreună cu soțul ei și cei trei copii, Marie Ndiaye și-a schimbat de multe ori reședința de la o țară la altă, din Franța în Spania, și de acolo în Italia, în Țările de Jos și înapoi în Franța. După alegerea lui Nicolas Sarkozy, în funcția de președinte de stat, Marie Ndiaye locuiește împreună cu familia ei la Berlin. Pap NDiaye, istoric la École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS) și fondator al Black studies, este fratele ei.

PremiiModificare

  • 1989 Stipendium Villa Medici
  • 2001 Premiul Femina pentru Rosie Carpe
  • 2009 Premiul Goncourt pentru Trois femmes puissantes
  • 2010 Jürgen Bansemer & Ute Nyssen Dramatiker Preis.[7]
  • 2010 Internationaler Literaturpreis – Haus der Kulturen der Welt impreuna cu Claudia Kalscheuer (traducatoare) pentru Drei starke Frauen
  • 2011 Spycher: premiul Leuk pentru Drei starke Frauen [8]
  • 2015 Premiul Nelly Sachs[9]

OpereModificare

TeatruModificare

  • Hilda* Editions de Minuit, 1999, ISBN 978-2-7073-1661-5
  • Rien d’humain
  • Toute vérité
  • Providence, premiera la Festivalul de la Geneva din 2001
  • Papa doit manger, premiera la Comédie Française în 2003

Romane si povestiriModificare

NoteModificare

  1. ^ Marie NDiaye, SNAC, accesat în  
  2. ^ Marie NDIAYE, NooSFere, accesat în  
  3. ^ Marie NDiaye, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ https://100women.okayafrica.com/literature-articles/2018/2/28/marie-ndiaye  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Marie Ndiaye, FemBio, accesat în  
  7. ^ nachtkritik.de, www.nachtkritik.de 
  8. ^ Spycher: Literaturpreis Leuk an Marie NDiaye . Nachricht auf suhrkamp.de (în germană), Suhrkamp Verlag 
  9. ^ Nelly-Sachs-Preis für Marie Ndiaye. In: Börsenblatt. 2015-09-08. Actualizat la 2015-09-08.

BibliografieModificare

  • Raphaëlle Rérolle: Libre d'écrire. Le Monde, 4 noiembrie 2009, p. 20

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marie NDiaye