Comédie-Française
| Comédie-Française | |
 | |
| Înființat | 1680 (fondarea Comédie-Française) 1790 (inaugurarea Sălii Richelieu) 1799 (Comédie-Française se mută în Sala Richelieu) |
|---|---|
| Locația | 2 rue de Richelieu, arondismentul 1, Paris |
| Capacitate | 1.100 de locuri |
| Arhitect | Victor Louis(d) |
| Site | www.comedie-francaise.fr |
Modifică text  | |
Comédie-Française (Pronunție în franceză: /kɔmedi fʁɑ̃sɛz/) sau Théâtre-Français (Pronunție în franceză: /teatʁə fʁɑ̃sɛ/) este unul dintre puținele teatre de stat din Franța și este considerat cel mai vechi teatru aflat încă în funcțiune din lume. El este singurul teatru de stat care are propria trupă de actori. Principala sală de spectacole a teatrului este Salle Richelieu. Teatrul face parte din complexul Palais-Royal și este situat pe 2 rue de Richelieu în Piața André Malraux din arondismentul 1 al Parisului.
Teatrul a fost cunoscut, de asemenea, sub numele de la Théâtre de la République și La maison de Molière (în română: Casa lui Molière). El a moștenit acest din urmă nume de la trupa celui mai cunoscut dramaturg asociat cu Comédie-Française, Molière. Dramaturgul era considerat patronul actorilor francezi și a murit cu șapte ani înainte ca „La maison de Molière” să fie redenumită „Comédie-Française”, iar compania a continuat să fie cunoscută de populație sub fosta denumire, chiar și după schimbarea oficială a acesteia.[1]
IstoricModificare
Teatrul Comédie-Française a fost fondat printr-un decret al regelui Ludovic al XIV-lea din 8 august 1680 prin fuziunea a două trupe de actori pariziene ale vremii, trupa Teatrului Guénégaud și cea a Teatrului Hôtel de Bourgogne. La moartea lui Molière în 1673 s-a format trupa Teatrului Guénégaud prin fuziunea între Théâtre du Marais și Troupe de Molière.[2] Astfel, se poate spune că Comédie-Française are o tradiție neîntreruptă care ajunge până în zilele lui Molière și are legături teatrale pentru mai mult de un secol înainte de moartea marelui dramaturg, în 1673.[1] În 1680, repertoriul era format din colecțiile de piese de teatru scrise de Molière și Jean Racine, împreună cu câteva lucrări de Pierre Corneille, Paul Scarron și Jean Rotrou. La doi ani după fuziunea companiilor teatrale, teatrul a primit o subvenție regală de 12.000 de livre pe an, iar șapte ani mai târziu trupa a primit denumirea actuală, membrii ei devenind „actori ai Comédie Française”.[1]
În secolul al XVIII-lea Comédie-Française a fost frecventat adesea doar de membrii nobilimii franceze, deoarece prețul biletului de intrare era scump.
Cu ocazia reprezentării piesei antimonarhiste Charles IX a lui Joseph Chénier în anul 1789 au izbucnit discuții politice violente în rândul artiștilor interpreți, care s-au împărțit în cele din urmă în două secțiuni: secțiunea republicană, sub conducerea tânărului tragedian Talma, a înființat un nou teatru denumit „Théâtre de la République”, pe locul actualei clădiri din Rue de Richelieu, în timp ce secțiunea regalistă a luat titlul de „Théâtre de la Nation”.[2] Pe 3 septembrie 1793, în timpul Revoluției Franceze, Théâtre de la Nation a fost închis din ordinul Comitetului Salvării Publice din cauza punerii în scenă a piesei presupus sedițioase Pamela, iar actorii au fost arestați, deși au fost treptat eliberați mai târziu. Pe 31 mai 1799 noul guvern a pus la dispoziție teatrului sala Richelieu și a permis actorilor să reconstituie trupa.
Comédie-Française are în prezent un repertoriu de 3.000 de opere și trei săli de teatru la Paris (salle Richelieu, lângă Palatul Regal; théâtre du Vieux-Colombier; Studio-Théâtre).
Clădirile teatruluiModificare
Comédie-Française a avut mai multe sedii de la începuturile sale. În 1689 teatrul s-a stabilit vizavi de cafeneaua Procope. Clădirea Odéon a fost proiectată de arhitecții Marie-Joseph Peyre (1730-1785) și Charles De Wailly (1730-1798). Din 1770 până în 1782 spectacolele organizate de Comédie-Française au fost jucate în teatrul palatului regal Tuileries.[1] Începând din 1799 Comédie-Française a fost găzduit în sala Richelieu (arhitect Victor Louis) din 2 rue de Richelieu. Această clădire teatrală a fost extinsă și modificată în anii 1800, apoi reconstruită în anul 1900, după un incendiu sever.
Trupa de teatruModificare
Membrii trupei teatrale sunt împărțiți în „sociétaires” și „pensionnaires”. Primii sunt membrii obișnuiți ai organizației și, ca atare, primesc o pensie după 20 de ani de serviciu, în timp ce ultimii sunt actori plătiți care, după o anumită perioadă de serviciu, devin „sociétaires”. Numele aproape tuturor marilor actori și dramaturgi din Franța au fost asociate, la un moment dat în carierele lor, cu cel al Comédie-Française.[1]
Administratorii companiei Comédie-FrançaiseModificare
Directorul general al Comédie-Française a primit titlul de administrateur général în perioada mandatului lui Adolphe-Simonis Empis (1856-1859). Anterior, el a purtat o varietate de denumiri.
NoteModificare
- ^ a b c d e
Rines, George Edwin, ed. (). „Comédie Française”. Encyclopedia Americana.
- ^ a b „Comédie Française”. New International Encyclopedia. .
BibliografieModificare
- Alte surse
- Laugier, Eugène (1853). Documents historiques sur la Comédie-Française pendant le règne de S. M. l'Empereur Napoléon Ier. Paris: Firmin-Didot. Copies 1, 2, and 3 at Internet Archive.
- Maurice, Charles (1860). Le Théâtre-Français, monuments et dépendances, second edition, revised and enlarged. Paris: Garnier. Copies 1 and 2 at Internet Archive.
Legături externeModificare
- Comédie-Française's website
- The Comédie Française Registers Project includes performances from 1680 to 1791.