Masacrul de la Galați
Masacrul de la Galați se referă la asasinarea la data de 30 iunie 1940 a unui număr de cetățeni de naționalitate evreiască, estimați a fi între 80 și 400, de câtre militari români retrași din Basarabia predată URSS-ului și instigați de propaganda oficială a Statului Român fascist-antisemit. A fost primul masacru al Holocaustului în România[1].
Context modificare
În urma ultimatumului sovietic, masa de soldații români și de civili s-au retras în debandadă, în câteva ore, din Basarabia și Bucovina de Nord, care au fost ocupate de URSS.
Desfășurare modificare
Nu există un raport oficial cu privire la desfășurarea masacrului.
Sătui de măsurile antisemite din Regatul României fascizat (cum ar fi cele luate de Guvernul Octavian Goga sau de guvernele prezidate de Miron Cristea), o mică parte din evreii gălățeni, atât localnici, cât și expatriați din Basarabia, au ales să se refugieze în URSS.
Militari români ce se se grăbiseră să treacă Prutul și se retrăgeau în debandadă din teritoriile basarabene ocupate, instigați de propaganda antisemită oficială care-i învinovățea pe „evreii comuniști” de această retragere haotică, s-au răzbunat pe evreii gălățeni.[2] Nu se cunoaște numărul exact al morților, însă se estimează că ar fi între 80 și 400.[3]
Note modificare
- ^ Petru Clej (), Galați, 30 iunie 1940: primul masacru al Holocaustului din România, RFI România: Actualitate, informații, știri în direct
- ^ Masacrul de la Galați din 30 iunie 1940 – Radio România Cultural (în engleză)
- ^ Petru Clej (), Galați, 30 iunie 1940: primul masacru al Holocaustului din România, RFI România: Actualitate, informații, știri în direct