Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru

Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Imagine din rezervație
Imagine din rezervație
Harta locului unde se află Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru
Harta locului unde se află Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru
Localizarea rezervației pe harta țăriiHarta 3D a masivului
PozițiaJudețul Harghita
 România
Cel mai apropiat orașBălan
Coordonate46°41′38″N 25°48′30″E () / 46.69389°N 25.80833°E[1]
Suprafață800 ha
Înființare1980, declarat în 2000

Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Harghita, pe teritoriul administrativ al comunei Sândominic.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[2].

Geografie

modificare

Rezervația naturală (înclusă în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș) are o suprafață de 800 hectare[3] și se află în Munții Hășmaș (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali).

Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare[4].

Geologie și geomorfologie

modificare

Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de Hăghimaș sau Curmătura) este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri stâncoase (Hășmașul Mare 1.783 m, Oatra Ascuțită 1.668 m, Curmătura 1.610 m), doline, lapiezuri, chei, văii[5].

Hidrologie

modificare
 
Bazinul hidrografic superior al Oltului (hartă 3D Hășmaș)

Masivul Hășmașul Mare este locul de obârșie a mai multor cursuri de apă ce brăzdează întreaga zonă muntoasă, astfel:

Râul Olt cu afluenții adunați în amonte (valea Fierului, Fagu Oltului, Șerpatacul, valea Sărăturii, râul Șandru);

Râul Mureș cu afluenții: Mezeș, Otveș, Boteni, Voșlăbeni, Cindeni sau Chirtaegher;

Râul Bicaz cu afluenții: pârâul Oii (Hăghimașul), Bicăjel, Surduc, râul Vereșcheu, valea Suhardului, Cupaș, Lapoș, Șugău sau pârâul Micloșenilor[6].

Clima rezervației naturale Masivul Hășmaș, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru este una temperată, specifică Orientalilor, cu precipitații medii anuale cuprinse între 750 și 850 mm (ploi frecvente primăvara și în averse vara, urmate de zile sărace în precipitații, toamna) și temperaturi maxime în perioada verii de până la 25ºC și minime ce coboară la -25, -28ºC. Temperatura medie anuală nu depășește 10ºC[7].

Biodiversitate

modificare

În suprafața rezervației naturale sunt prezente mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline.

Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos[8].

Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în asociere cu fag (Fagus sylvatica), stejar (Qercus robur), gorun (Quercus petraea), tei (Tilia), frasin (Fraxinus),carpen (Carpinus betulus) sau arin (Alunus glutinosa);

Arbusti: corn (Cornus mas), zmeur (Rubus idaeus), afin (Vaccinum mytrillus L.), alun (Corylus avellana);

 
Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)

Vegetație ierboasă (de pajiște și de stâncărie) constituită dintr-o mare varietate floristică de specii rare, dintre care: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), floare de colț (Leontopodium alpinum Cass.), sângele voinicului (Nigritella rubra), coșaci (Astragalus romeri), vulturică (Hieracium pojoritense), bulbuc de munte (Trollius europaeus), tulichină (Daphne mezereum), tămâioară (Viola joói), ciucușoară (Alyssum saxatile), păștiță (Anemone nemorosa), firuță (Poa rehmannii), piciorul cocoșului de munte (Ranunculus montanus), schinduc (Conioselium tataricum) sau astragalus (Asrtagalus purpureus)[9].

Lumea animalelor este una variată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, batracieni și pești[10], astfel:

Mamifere cu specii de: cerb (Cervus elaphus L.), capră neagră (Rupicapra rupicapra), urs brun (Ursus arctos), lup cenușiu (Canis lupus), căprioară (Capreolus capreolus), mistreț (Sus scrofa), jder (Martes foina), râs (Lynx), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), pisică sălbatică (Felis sylvestris);

 
Pietrar (Oenanthe oenanthe)

Păsări: cocoș de munte (Tetrao urogallus), corb (Corvus corax), acvila de munte (Aquila chrysaetos), presura de munte (Emberiza cia), pietrar (Oenanthes oenanthes), pietrarul cu creastă albă (Oenanthe leucopyga), pițigoi mare (Parus major), aușel cu cap galben (Regulus regulus), țiclean (Sitta europaea), codobatură (Motacilla alba), corcodel (Podiceps auritus), măcăleandru (Erithacus rubecula), huhurez mare (Strix uralensis), ciocârlie (Lullula arborea)[11];

Reptile, amfibieni, batracieni și pești: triton cu creastă (Triturus cristatus), triton carpatic (Triturus montadoni), năpârcă (Anguis fragilis), salamandră (Ambzstoma maculatum), broasca cu burta galbenă (Bombina veriegata), zglăvoacă (Cottus gobio), mreană vânătă (Barbus meridionalis).

Căi de acces

modificare

Obiective turistice aflate în vecinătate

modificare

Monumente istorice

modificare
 
Biserica de lemn din Sândominic

Obiective naturale

modificare
 
Lacul Roșu
Pentru mai multe detalii, vezi: Cheile Bicazului

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

Bibliografie

modificare
  • V. Mutihac, L. Ionesi, Geologia României, Ed. Tehnică, București, 1974
  • I. Pisota, D. Bugă, S. Iancu, Județul Harghita, Editura Academiei RSR, București, 1976
  • Emilian Cristea, Hășmaș, Editura Sport-Turism, București 1978
  • Z. Makfalvi, L. Vifkori, Județul Harghita, Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1979
  • I. Simionescu, N. Găldeanu, C. Dumitru, Fauna României, Ed. Albatros, București, 1983
  • N. Nechita, Flora și vegetația carmofitelor din Masivul Hășmaș, Cheile Bicazului și Lacul Roșu, Ed. „Constantin Matasă”, Piatra Neamț, 2003
  • L. Apostol, Clima Sumcarpaților Moldovei, Ed. Univ. „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2004
  • M Ielenicz, Geografia Fizică a României, Ed. Universitară, București, 2009
  • C. Grasu, M. Brânzilă, C. Miclăuș, D.S. Baciu, Munții Hășmașului - Monografie geologică și fizică-geografică, Ed Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2010
  • M. Ielenicz, R. Oprea, Carpații României, Ed. Universitară, București, 2011
  1. ^ en Eunis.eea.europa.eu - Masivul Hasmasul Mare, Piatra Singuratica - Hasmasul Negru (coords.); accesat la 11 septembrie 2012
  2. ^ Cdep.ro - Legea nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României nr.152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 11 septembrie 2012
  3. ^ Apmhr.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Harghita; accesat la 11 septembrie 2012
  4. ^ ro ProtectedPlanet.net - Masivul Hasmasu Mare, Piatra Singuratica - Hasmasul Negru Nature Reserve (geolocalisation)[nefuncțională], accesat la 6 februarie 2012
  5. ^ hu Szekelyfoldiinfo.ro - Romániai - Erdély Szállásajanlatok; accesat la 11 septembrie 2012
  6. ^ E.calauza.ro - Munții Hășmas/Hăghimaș/Curmătura; accesat la 11 septembrie 2012
  7. ^ Visitgheorgheni.ro - Masivul Hășmașul Mare - Clima Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 11 septembrie 2012
  8. ^ Natura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Cheile Bicazului - Hășmaș Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 11 septembrie 2012
  9. ^ Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a României Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 11 septembrie 2012
  10. ^ Enrin.grida.com - Flora și fauna sălbatică a României Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 11 septembrie 2012
  11. ^ Sribd.com - Lista păsărilor din România; accesat la 12 septembrie 2012
  12. ^ Harghita.ro - Ținutul Ciuculu - Sândominic, județul Harghita; accesat la 12 septembrie 2012
  13. ^ Gyergzoszentmiklos.net - Municipiul Gheorgheni, județul Harghita - Turism[nefuncțională]; accesat la 12 septembrie 2012
  14. ^ Ghidulmuzeelor.cimec.ro - Muzee și Colecții din România - Muzeul Tarisznyás Márton; accesat la 20 septembrie 2012
  15. ^ Martonaronmuzeum.ro - Muzeul Márton Áron din satul Sândominic, județul Harghita Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 12 septembrie 2012

Galerie de imagini

modificare