Deschide meniul principal
Maurice Nadeau
110426 Odéon-théâtre de l′Europe Claire Nadeau Maurice Nadeau Tiphaine Samoyault.jpg
Maurice Nadeau
Date personale
Nume la naștereMaurice Nadeau Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (102 ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Republica Franceză Modificați la Wikidata
CopiiClaire Nadeau[*]
Gilles Nadeau[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieredactor[*]
critic literar[*]
scriitor
director de colecție[*]
jurnalist
luptător în Rezistența Franceză[*] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Francez[*]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiComandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Maurice Nadeau (n. ,[1][2][3] Paris, Franța – d. ,[1][2][3] Paris, Republica Franceză)[4][5], a fost un profesor,[6] scriitor,[7] critic literar, director de colecții, director de publicații periodice și editor francez.

El este tatăl actriței Claire Nadeau și al regizorului Gilles Nadeau.

BiografieModificare

Orfan de război, Maurice Nadeau a studiat la Școala normală superioară din Saint-Cloud, devenind interesat de politică. În 1930, la vârsta de 19 ani, a aderat la Partidul Comunist Francez, militând activ împreună cu Georges Cogniot.[8] A fost exclus din partid în 1932. A citit apoi scrierile lui Lenin și Lev Troțki, care l-au convins să se alăture Ligii comuniste a lui Pierre Naville. În cursul acelor ani i-a frecventat pe Louis Aragon, André Gide, André Breton, Jacques Prévert și Benjamin Péret.

După Eliberarea Franței a devenit critic literar, cu sprijinul redactorului șef Pascal Pia, la ziarul Rezistenței Combat, condus de Albert Camus. A ținut pagina literară timp de șapte ani, i-a făcut cunoscuți pe scriitorii Georges Bataille, Jean Genet, René Char, Henri Michaux, Claude Simon și Henry Miller și a început editarea operelor marchizului de Sade. El și-a surprins contemporanii atunci când a luat apărarea scriitorului colaboraționist Louis-Ferdinand Céline.

A început astfel o activitate îndelungată de editor la diferite edituri și ziare: a fost director al colecției Le Chemin de la Vie la éditions Corréa (1949-1954), critic la Mercure de France (1949-1953), France-Observateur (1952-1959) și la ziarul L’Express al Françoisei Giroud (1959-1964), director de colecție la Éditions Julliard (1953-1964), a condus revista literară Les Lettres nouvelles (1953-1976), unde a publicat scrierile lui Edmond Jabès, Yves Bonnefoy și Salah Stétié. Fiind vecin de palier cu revista Les Temps Modernes, a început să-l frecventeze pe Jean-Paul Sartre, împreună cu care, în timpul Războiului din Algeria, a semnat și difuzat Manifestul celor 121 (1960). A lucrat apoi la editura Denoël (1965-1977), apoi la éditions Robert Laffont.

Les Lettres nouvelles a devenit apoi numele propriei sale edituri, pe care a fondat-o în 1977 și pe care a continuat să o conducă până la moartea sa.[9] În 1984 editura a fost redenumită Éditions Maurice Nadeau. Acolo au fost publicate primul roman al lui Michel Houellebecq, Extension du domaine de la lutte, operele viitorului laureat al Premiului Nobel, J. M. Coetzee, și al unor tineri scriitori ca Soazig Aaron, Ling Xi sau Yann Garvoz.

Premii și distincțiiModificare

Maurice Nadeau a primit premiul Mac Orlan în 1982 și Grand prix national des Lettres în 1988.

El a fost distins cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de comandor.[10]

Activitatea editorialăModificare

CărțiModificare

  • Barbara Rogers (sub pseudonimul Joë Christmas), Collection Minuit, les Éditions Georges Ventillard, 1941
  • Claude Viseux, Éditions Cimaise, 1956
  • Histoire du surréalisme, Le Seuil, 1945 ; Points-Seuil 1970
  • Marquis de Sade : Œuvres, précédé de Exploration de Sade, La Jeune Parque, 1947. [Textes choisis par Maurice Nadeau, précédés d'un essai.]
  • Documents surréalistes, Le Seuil, 1948. [Ils seront repris en appendice de Histoire du surréalisme en 1969.]
  • Littérature présente, Corréa, 1953
  • Michel Leiris et la quadrature du Cercle, essai, Julliard, 1963 ; Maurice Nadeau, 2002. [Le premier d'une série d'ouvrages présentant cet auteur, visant ici particulièrement le jeune public. Avec un portrait de Michel Leiris par Alberto Giacometti.]
  • Gustave Flaubert : Œuvres complètes et Correspondance, dix-huit volumes, Rencontre, 1965-1983
  • În colaborare cu Robert Kanters : Anthologie de la poésie française, 12 volumes, Rencontre (Lausanne), 1966-1967
  • Le Roman français depuis la guerre, essai, Gallimard, 1969 ; Le Passeur en 1992. [Une histoire littéraire de l'immédiat après-guerre jusqu'au Nouveau roman.]
  • Gustave Flaubert, écrivain, études, Denoël, 1969 ; Maurice Nadeau, 1980. [Ce livre regroupe les 18 préfaces fournies pour l'édition des Œuvres complètes de Gustave Flaubert, référencées ci-dessus.]
  • În colaborare cu Serge Quadruppani : Un coupable idéal, Roger Knobelspiess, Maurice Nadeau, 1985
  • Album de la Pléiade : André Gide, bibliothèque de la Pléiade, éditions Gallimard, , 1985
  • Grâces leur soient rendues, Albin Michel, 1990 et 2011 [Portraits de diverses personnalités de la littérature et du monde éditorial.]
  • Une vie en littérature. Conversations avec Jacques Sojcher, Complexe, 2002
  • Sade, l'insurrection permanente, Maurice Nadeau, 2002
  • Serviteur ! Souvenirs littéraires, Albin Michel, 2002. [Choix d'articles critiques parmi sa production dans diverses revues et journaux.]
  • Journal en public, Maurice Nadeau / La Quinzaine littéraire, 2006. [Dix ans de réflexions critiques tenues dans La Quinzaine littéraire, pour ce livre dont le titre reprend celui du Journal en public d'Elio Vittorini, préfacé par Maurice Nadeau pour l'édition française, Gallimard / Du monde entier, 1961.]
  • Ferdinando Scianna, Actes-Sud, 2008. [Texte de présentation du photographe italien.]
  • Le Chemin de la vie, entretiens avec Laure Adler, avec la collaboration de Tiphaine Samoyault et de Ling Xi, suivi de quatre textes critiques sur Henri Calet, Baudelaire, Balzac et Malcolm Lowry, Verdier en partenariat avec France Culture, 2011

NoteModificare

  1. ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d „Maurice Nadeau”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ a b c d Maurice Nadeau, SNAC, accesat în  
  4. ^ « Nadeau, Maurice », notice d'autorité personne n° FRBNF11917345, catalogue Bn-Opale Plus, Bibliothèque nationale de France, créée le 23 avril 1976 et mise à jour le 24 février 2004.
  5. ^ . 17 juin 2013 http://www.rue89.com/rue89-culture/2013/06/17/maurice-nadeau-seteint-a-cent-ans-passes-dernier-combat-243382.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Maurice Nadeau, éditeur génial et désargenté, mort à la tâche à 102 ans, article sur le site du quotidien Le Monde, daté du 17 juin 2013.
  7. ^ Sous le pseudonyme de Joë Christmas, Maurice Nadeau a publié en 1941 Barbara Rogers aux éditions Georges Ventillard (source BnF). Photographie de la couverture.
  8. ^ Grâces leur soient rendues, Albin Michel, 1990, p. 13.
  9. ^ Écouter un jeune homme de quatre-vingt-dix-sept ans, réalisé au printemps 2008 : un entretien avec Maurice Nadeau..
  10. ^ Entretien filmé de Maurice Nadeau par Michel Boujut.
  11. ^ Le Chemin de la vie, entretiens avec Laure Adler, Verdier, 2011.
  12. ^ Une journée d'Ivan Denissovitch : traduction française en 1963 chez Julliard où travaillait Nadeau à l'époque.

Legături externeModificare