Samuel Beckett
| Samuel Beckett | |
 Samuel Beckett | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Samuel Barclay Beckett  |
| Născut | [6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17] Dublin, Irlanda[18] |
| Decedat | (83 de ani)[6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16] Paris, Republica Franceză[19] |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Căsătorit cu | Suzanne Dechevaux-Dumesnil[*] |
| Cetățenie |  Irlanda |
| Etnie | Irlandezi |
| Ocupație | scriitor lingvist[*] regizor de film scenarist jucător de cricket[*] poet romancier[*] dramaturg traducător artist autor |
| Pseudonim | Andrew Belis |
| Limbi | limba franceză[1] limba engleză[1] |
| Studii | Trinity College Dublin[*] |
| Pregătire | James Joyce[2][3] |
| Mișcare/curent literar | Nouveau Roman[*] |
| Specie literară | dramă[*] |
| Opere semnificative | Murphy[*] Molloy[*] Malone Meurt[*] L'Innomable[*] Așteptându-l pe Godot Watt[*] Fin de partie[*] Krapp's Last Tape[*] Comment c'est[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[4][5] Prix Formentor[*] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă cronologică |
| Portal Franța |
| Portal Literatură |
Samuel Beckett (n. 13 aprilie 1906 – d. 22 decembrie 1989) a fost un dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză. În anul 1969 a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură.
Beckett s-a născut la Dublin, însă a studiat și a predat la Paris unde s-a stabilit în 1937.
Cuprins
Viața și operaModificare
Majoritatea operelor lui sunt scrise în limba franceză. Și-a tradus piesele în limba engleză. Primul său roman, Murphy, a apărut în 1938 și reprezintă un model al operelor lui ulterioare. Inovația constă în respingerea elementelor tradiționale ce țin de intrigă, personaje și decor. Ca alternativă, teatrul lui Beckett ilustrează experiența așteptării și luptei însoțite de o inutilitate epuizantă. Chinul și agonia de a exista într-o lume deșartă sporesc în următoarele romane ale lui Beckett. Printre acestea, se numără:
- Watt (1942-1944);
- trilogia Molloy (1951), Malone Meurt (Malone moare) (1951) și The Unnamable (1953);
- How It Is (1961);
- The Lost Ones (1972)
Piesele lui aparțin teatrului absurdului. Beckett a îmbinat umorul nostalgic cu un sentiment devastator de durere și înfrângere. En attendant Godot (Așteptându-l pe Godot) (1952) și Fin de partie (Ultimul joc) (1957) rămân două dintre cele mai controversate piese ale lui Beckett. În 1969, dramaturgul a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Printre operele sale se numără o analiză semnificativă a operei lui Proust (1931); piesele Krapp's Last Tape (Ultima casetă a lui Krapp[20]) (1959) și Happy Days (Zile fericite) (1961); un scenariu, Film (1969); povestiri, Breath (Răsuflare) (1966) și Lessness (1970); proze scurte adunate în volumele Stories and Texts for Nothing (Povestiri și texte fără nici un scop) (1967), No's Knife (Cuțitul lui Nu) (1967) și The Complete Short Prose (Povestiri complete: 1929-1989) (1996); antologiile More Pricks than Kicks (1970) și First Love and Other Shorts (Prima iubire și alte povestiri) (1974); și Poems (Poezii) (1963). Cele 16 volume de Collected Works (Opere) au fost publicate în 1970, primele ficțiuni și piese ale lui Beckett fiind publicate postum: romanul Dream of Fair to Middling Women (scris în 1932) în 1992 și piesa Eleuthéria (scrisă în 1947) în 1995.
Traduceri în limba românăModificare
- Molloy, nuvele, traducere de Gabriela și Constantin Abăluță, prefață și tabel cronologic de Romul Munteanu, București, Editura Univers, 1990.
- Malone murind, roman, traducere de Constantin Abăluță, București, Editura EST, 1995 (reed. 2005).
- Teatru, ediție îngrijită, cuvânt înainte, traducere și note de Anca Măniuțiu, București, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Editura Cheiron, 2007.
- Așteptându-l pe Godot, Eleutheria, Sfârșitul jocului, traducere din limba franceză de Gellu Naum și Irina Mavrodin, București, 2010, Curtea Veche Publishing.
NoteModificare
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ http://www.newstalk.com/Samuel-Beckett:-Why-cant-you-write-the-way-people-want Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.biography.com/people/samuel-beckett-9204239 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1969/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Samuel Beckett”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, SNAC, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, Nationalencyklopedin, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, Discogs, accesat în
- ^ a b Samuel BECKETT, NooSFere, accesat în
- ^ a b Samuel Beckett, Filmportal.de, accesat în
- ^ Samuel Beckett, Academy of Arts, Berlin, accesat în
- ^ „Samuel Beckett”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Samuel Beckett”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ În România piesa a jucat cu titlul Ultima bandă a lui Krapp, avându-l pe Marcel Iureș în rolul titular. Cu același titlu a apărut în prima traducere românească, în revista Secolul 20.
