Max Planck

Max Planck
Max Planck (1858 - 1947)
Date personale
Nume la naștere	Max Karl Ernst Ludwig Planck
Născut	23 aprilie, 1858 Kiel, Germania
Decedat	4 octombrie, 1947 (89 de ani) Göttingen, Germania
Înmormântat	Stadtfriedhof Göttingen[*]
Părinți	Wilhelm von Planck[*]
Frați și surori	Hugo Planck[*]
Copii	Erwin Planck[*]
Naționalitate	german
Cetățenie	Germania
Etnie	german
Religie	luteranism
Ocupație	fizician teoretician[*] profesor universitar fizician
Activitate
Rezidență	Germania
Domeniu	fizician
Instituție	Universitatea din Kiel Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea Georg-August din Göttingen Institutul Kaiser Wilhelm
Alma Mater	Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Frederic Wilhelm din Berlin[*]
Conducător de doctorat	Philipp von Jolly
Doctoranzi	Gustav Ludwig Hertz Erich Kretschmann Walther Meißner Walter Schottky Max von Laue Max Abraham Moritz Schlick Walther Bothe
Cunoscut pentru	Constanta lui Planck ; mecanica cuantică
Premii	Premiul Nobel pentru Fizică 1918
Note Este tatăl lui Erwin Planck
Semnătură

Max Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie, 1858, Kiel — d. 4 octombrie, 1947, Göttingen) a fost un fizician german, laureat al Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

Cuprins

Motivația Juriului NobelModificare

"Ca apreciere pentru serviciile oferite în avansarea Fizicii prin descoperirea "cuantelor" energiei." Este considerat fondatorul mecanicii cuantice.

Date biograficeModificare

A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit "Lichtquante" (cuante de lumină, termenul quantaprovine din latină, însemnând "cât de mult", cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive (v.si Constanta Planck).

În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei, temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ se numesc Planckiene.

Vezi șiModificare

• Institutul de astronomie Max-Planck

BibliografieModificare

A. A. Boiu, Celebrități ale științei, Editura Litera, 1982, p 105-107

Legături externeModificare

• en Biografia lui Max Planck
• de Max Planck, Der unvermutete Quantensprung
• Max Planck: Premiul Nobel pentru Fizică 1918, 3 aprilie 2008, Alexandra Zotta, Jurnalul Național