Max Planck

Max Planck
Date personale
Nume la naștere	Max Karl Ernst Ludwig Planck
Născut	23 aprilie, 1858 Kiel, Germania
Decedat	4 octombrie, 1947 (89 de ani) Göttingen, Germania
Înmormântat	Stadtfriedhof Göttingen[*]
Părinți	Wilhelm von Planck[*]
Frați și surori	Hugo Planck[*]
Copii	Erwin Planck[*]
Naționalitate	german
Cetățenie	Germania
Etnie	german
Religie	luteranism
Ocupație	fizician teoretician[*] profesor universitar fizician
Activitate
Rezidență	Germania
Domeniu	fizician
Instituție	Universitatea din Kiel Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea Georg-August din Göttingen Institutul Kaiser Wilhelm
Alma Mater	Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Frederic Wilhelm din Berlin[*] Q1544459[*] Maximiliansgymnasium München[*]
Organizații	Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Christian-Albrecht Universitatea Frederic Wilhelm din Berlin[*]
Conducător de doctorat	Philipp von Jolly
Doctoranzi	Gustav Ludwig Hertz Erich Kretschmann Walther Meißner Walter Schottky Max von Laue Max Abraham Moritz Schlick Walther Bothe
Cunoscut pentru	Constanta lui Planck ; mecanica cuantică
Premii	Premiul Nobel pentru Fizică 1918
Note Este tatăl lui Erwin Planck
Semnătură

Max Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie 1858, Kiel – d. 4 octombrie 1947, Göttingen) a fost un fizician german, fondator al mecanicii cuantice. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918, "ca apreciere a serviciilor pe care le-a adus la progresul fizicii prin descoperirea cuantelor de energie."

Cuprins

BiografieModificare

A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff, iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit "Lichtquante" (cuante de lumină, termenul quantaprovine din latină, însemnând "cât de mult", cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive (v.si Constanta Planck).

În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei, temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ se numesc Planckiene.

BibliografieModificare

• A. A. Boiu, Celebrități ale științei, Editura Litera, 1982, p 105-107

Vezi șiModificare

• Institutul de astronomie Max-Planck

Legături externeModificare

• en Biografia lui Max Planck
• de Max Planck, Der unvermutete Quantensprung
• Max Planck: Premiul Nobel pentru Fizică 1918, 3 aprilie 2008, Alexandra Zotta, Jurnalul Național