Max von Laue
Max Theodor Felix von Laue (n. ,[7][8][9][10][11][12][13][14][15][3] Koblenz, Imperiul German[16] – d. ,[7][8][9][10][16][17] Berlinul Occidental, Zonele aliate de ocupație din Germania[18]) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.
Motivația juriului NobelModificare
"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."
ViațaModificare
Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")[19]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.
Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.
OperaModificare
- "Teoria relativității"
- "Tabloul fizic al lumii"
NoteModificare
- ^ http://www.pas.va/content/accademia/en/academicians/deceased/von_laue.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Notable Names Database
- ^ a b c Academia de Științe din Torino, accesat în
- ^ a b c d Genealogia matematicienilor
- ^ The Nobel Prize in Physics 1914 (în engleză), Nobel Foundation[*], accesat în
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d „Max von Laue”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Max von Laue, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Max von Laue, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Max (von) Laue, Frankfurter Personenlexikon, accesat în
- ^ a b Max von Laue, Munzinger-Archiv, accesat în
- ^ a b Max von Laue, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Max von Laue, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b Max von Laue, Croatian Encyclopedia[*]
- ^ a b c d Academia de Științe din Torino, accesat în
- ^ a b Academia de Științe din Torino
- ^ a b „Max von Laue”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46