Max von Laue
Max Theodor Felix von Laue (n. ,[3][4][5][6] Koblenz, Imperiul German – d. ,[3][4][5][6] Berlinul Occidental, Zonele aliate de ocupație din Germania[7]) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.
Cuprins
Motivația juriului NobelModificare
"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."
ViațaModificare
Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")[8]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.
Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.
OperaModificare
- "Teoria relativității"
- "Tabloul fizic al lumii"
ReferințeModificare
- ^ http://www.pas.va/content/accademia/en/academicians/deceased/von_laue.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Notable Names Database
- ^ a b „Max von Laue”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Max von Laue, SNAC, accesat în
- ^ a b Max von Laue, Find a Grave, accesat în
- ^ „Max von Laue”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46