Max von Laue
Max Theodor Felix von Laue (n. ,[1][9][10][11] Koblenz, Imperiul German – d. ,[1][9][10][11] Berlinul Occidental, Germania sub ocupație aliată) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.
Motivația juriului NobelModificare
"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."
ViațaModificare
Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")[12]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.
Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.
OperaModificare
- "Teoria relativității"
- "Tabloul fizic al lumii"
NoteModificare
- ^ a b c d „Max von Laue”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ http://www.pas.va/content/accademia/en/academicians/deceased/von_laue.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Notable Names Database
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ a b c d Genealogia matematicienilor
- ^ The Nobel Prize in Physics 1914 (în engleză), Fundația Nobel, accesat în
- ^ Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Fundația Nobel, aprilie 2019, accesat în
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 212
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Max von Laue, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Max von Laue, Find a Grave, accesat în
- ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46