Max von Laue

Max von Laue
Max von Laue (1879 - 1960)
Date personale
Născut	9 octombrie 1879 Pfaffendorf, Germania
Decedat	24 aprilie 1960 Berlin Germania
Înmormântat	Stadtfriedhof Göttingen[*]
Naționalitate	german
Cetățenie	Germania
Ocupație	fizician profesor universitar
Activitate
Rezidență	Germania
Domeniu	fizician
Instituție	Universitatea din Zürich Universitatea din Frankfurt Universitatea din Berlin Institutul Max Planck
Alma Mater	Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea Ludwig Maximilian din München
Conducător de doctorat	Max Planck
Doctoranzi	Fritz London Leó Szilárd Max Kohler Erna Weber
Cunoscut pentru	difracția razelor X
Premii	Premiul Nobel pentru Fizică 1914

Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Pfaffendorf, lângă Koblenz — d. 24 aprilie 1960, Berlin) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.

Cuprins

Motivația juriului NobelModificare

"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."

ViațaModificare

Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor"). A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.

Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.

OperaModificare

• "Teoria relativității"
• "Tabloul fizic al lumii"

Legături externeModificare

• en Biografie Nobel