Mesitilen

compus chimic
Mesitilen
Nume IUPAC1,3,5-trimetilbenzen
Alte denumiriMesitilen(ă)
sim-trimetilbenzen
Identificare
Număr CAS108-67-8
ChEMBLCHEMBL1797281
PubChem CID7947
Informații generale
Formulă chimicăC9H12
Aspectlichid incolor
Masă molară120,19 g/mol
Proprietăți
Densitate0,8637 g/cm3 la 20 °C
Starea de agregarelichidă
Punct de topire−44,8 °C
Punct de fierbere164,7 °C
Presiune de vapori2 mm Hg[1]  Modificați la Wikidata
Temperatură de aprindere50 °C
Pericol
Xi : IritantN : Periculos pentru mediu
Iritant, Periculos pentru mediu,
Fraze RR10, R37, R51/53
Fraze S(S2), S61
SGH02 : InflamabilSGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Atenție
H226, H335, H411,
NFPA 704

2
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Mesitilenul sau 1,3,5-trimetilbenzenul, este un derivat al benzenului substituit cu trei grupări metil, care sunt plasate simetric pe nucleu. Fiind un trimetilbenzen, are alți doi izomeri: pseudocumenul (1,2,4-trimetilbenzen) și hemimelitenul (1,2,3-trimetilbenzen), [2] iar toți acești trei compuși au formula C6H3(CH3)3. Mesitilenul este un lichid incolor cu un miros aromatic. În limba română este folosită și denumirea de mesitilenă. [3]

Obținere

modificare

Mesitilenul poate fi obținut prin echilibrarea xilenului (sau alchilarea sa simplă cu o grupă metil) cu catalizator acid solid: [4]

2 C6H4(CH3)2 ⇌ C6H3(CH3)3 + C6H5CH3
C6H4(CH3)2 + CH3OH → C6H3(CH3)3 + H2O

1,3,5-trimetilbenzenul ar putea fi obținut și prin trimerizarea propinei, în prezență de catalizator acid, formându-se împreună cu mici cantități de 1,2,4-trimethilbenzeni.

Alte metode includ deshidratarea cu acid sulfuric și trimerizarea acetonei prin condensare cu aldol.

Referințe

modificare
  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0639.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 325.
  3. ^ Mesitilenă” la DEX online Vezi definiția din DEX.
  4. ^ Karl Griesbaum, Arno Behr, Dieter Biedenkapp, Heinz-Werner Voges, Dorothea Garbe, Christian Paetz, Gerd Collin, Dieter Mayer, Hartmut Höke “Hydrocarbons” în Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2002 Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a13_227.

Vezi și

modificare