Mișcarea patrioților
Mișcarea patrioților cuprinde o serie de mișcări sociale conservatoare, independente, majoritar rurale[1] și naționaliste formate din membrii unor miliții organizate, survivaliști, adepți ai apocalipticismului și persoane care susțin evaziunea fiscală.[2] Jurnaliștii și cercetători asociază mișcarea patrioților cu mișcările de extremă-dreapta[3]. Membrii acestora din urmă au comis sau susținut comiterea unor acte de violență.[1][4]Organele de aplicare a legii din Statele Unite caracterizează aceste grupuri drept „periculoase, delirante și uneori violente”.[5]
.jpg)
Printre evenimentele majore care au influențat mișcările de patrioți sunt Ruby Ridge (1992), asediul de la Waco (1993) și Jocurile Olimpice de vară din 1996. Deși numărul acestora a scăzut treptat între 1996 și 2008, după alegerea lui Barack Obama la președinția Statelor Unite, numărul lor a început să crească din nou.[6]
Istorie
modificareOriginea aripii reformiste a mișcării patrioților își are originea în 1958 odată cu înființarea Societății John Birch și apariția curentului anticomunist, a Organizației Națiunilor Unite și a mișcării pentru drepturile civile(d).[7][8]
La începutul anilor 1990, mișcarea patrioților a devenit extrem de populară după intervenția guvernului în cazurile Ruby Ridge și Waco.[1] Atentatul din Oklahoma City a fost pus la cale de către doi membri ai acestei mișcări: Timothy McVeigh și Terry Nichols.[9][10] Mișcarea a avut o activitate intensă la mijlocul anilor '90, apogeul fiind atins în 1996 când existau în jur de 800 de grupuri.[9] La începutul anilor 2000, numărul acestora a început să scadă.[6][11][12]
În 2009, Southern Povery Law Center (SPLC) susținea că numărul mișcărilor de patrioți reîncep să crească[13] și Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite(d) au publicat un raport în care se preciza înmulțirea mișcărilor „extreme de dreapta”.[14] SPLC sugerează că această creștere este cauzată de „reacțiile negative față de imigrația nonalbă și ... recesiune și ascensiunea la putere a lui Barack Obama”.[15] Conform statisticilor, numărul grupurilor de patrioți a crescut de la 149 (2008) la 824 (2010), respectiv de la 1.274 (2011)[16] la 1.360 (2012).[17] Conform SPLC, „Acea sporire explozivă pare cauzată de alegerea primului nostru președinte de culoare și de viitoarea pierdere a majorității albe în Statele Unite reprezentată de alegerea acestuia. Un alt factor este recesiunea economică care a coincis cu ascensiunea președintelui Obama”.[17]
SPLC a descoperit că în timp ce „există mulți indivizi” în mișcările de patrioți „care nu sunt implicați în activități ilegale”, „normalizarea teoriilor conspiraționiste” - precum ideea că Federal Emergency Management Agency(d) (FEMA) construiește lagăre de concentrare, zvonuri legate de un plan secret prin care Mexicul încearcă să recupereze părți(d) din sud-vestul Statelor Unite(d) și anxietăți create de posibilitatea ca legea Șaria să devină parte a sistemului legal - a contribuit la sporirea numărului lor.[16]
Un membru radical al mișcării patrioților l-a asasinat pe doctorul George Tiller în 2009.[18][19] Alți membri și-au declarat sprijinul pentru prăbușirea unui avion într-o clădire a Agenției Naționale de Administrație Fiscală în 2010 de către Joseph Stack(d).[20] Mișcarea a fost implicată și în următoarele evenimente: confruntarea Bundy(d) și Ocuparea Malheur National Wildlife Refuge(d). Doi membri din mișcare, Jerad Miller și Amanda Miller(d), au ucis doi ofițeri de poliție și un civil în timpul unui atac în Las Vegas. Cei doi au atașat un mesaj pe una dintre victime cu mesajul „Acesta este începutul revoluției”.[5]
Convingeri
modificare
Mișcările de patrioți au fost deseori caracterizate ca fiind grupuri rasiste, extremiste, antisemite și violente de către Southern Poverty Law Center[21][22], Anti-Defamation League[23] și FBI.[24]
Aspecte generale ale mișcării patrioților includ:
- O mișcare diversă formată din indivizi nemulțumiți și înstrăinați de structurile guvernamentale, pregătiți oricând să utilizeze arme pentru a-și apăra drepturile și care au convingeri conspirative.[2]
- Convingerile politice ale acestora sunt asociate cu paleoconservatorismul, paleolibertarianismul, idei antiimigraționisteși cei care susțin desființarea Sistemului Federal de Rezerve al Statelor Unite.[25]
- Aceștia sunt susținători fervenți ai Constituției SUA, cu precădere a celui de-al doilea amendament și a celui de-al paisprezecelea.[26] O consecință a acestui fapt este evaziunea fiscală.[26] Mai mult, unele grupuri funcționează în baza unui sistem legal de drept comun propriu.[27]
Pe lângă acestea, mișcarea patrioților a fost asociată și cu următoarele convingeri:
- Susținerea milițiilor paramilitare (i.e. Michigan Militia(d))[1][4][9]
- Credințe religioase apocaliptice.[1]
- Neîncredere în sistemele de supraveghere.[26]
Membrii acestor mișcări tind să fie adepții unor teorii ale conspirației precum:
- Guvernul american a fost implicat în atentatul din Oklahoma City(d)[28][29] (Timothy McVeigh, responsabil pentru atentat, a fost implicat în mișcarea patrioților, iar planul a fost inspirat de romanul supremacist Caietele lui Turner[2]).
- Guvernul american a fost implicat în asasinarea lui John F. Kennedy(d).[28]
- Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001.[30]
- Teoriile conspirației masacrului de la școala din Sandy Hook.[31]
- Noua Ordine Mondială (posibil sub forma Organizației Națiunilor Unite).[28]
Grupuri
modificareGrupuri asociate cu mișcarea patrioților includ:
Note
modificare- ^ a b c d e f Keith Schneider. „Right-wing counterculture uses Waco rallying cry”. Accesat în .
- ^ a b c d Richard Abanes. „AMERICAN MILITIAS: Rebellion, Racism & Religion”. Accesat în .
- ^ Parish, Jane; Parker, Martin (3 decembrie 2001). "The Age of Anxiety: Conspiracy Theory and the Human Sciences".
- ^ a b Michael Winerip. „Ohio Case Typifies the Tensions Between Militia Groups and Law”. Accesat în .
- ^ a b Sullivan, Kevin. „Primed to Fight The Government”. Accesat în .
- ^ a b MARK MEMMOTT. „Report: 'Explosive' Growth Of 'Patriot Movement' And Militias Continues”. Accesat în .
- ^ Wright, Stuart T. (2007). Patriots, politics, and the Oklahoma City bombing. Cambridge, UK: Cambridge University Press. pp. 54–55. ISBN 0-521-87264-2.
- ^ Michael, George C. (2003). Confronting right-wing extremism and terrorism in the USA. New York: Routledge. pp. 44–47. ISBN 0-415-31500-X.
- ^ a b c Michael Janofsky. „Closer Watch of Paramilitary Groups Is Urged”. Accesat în .
- ^ Michel, Lou. "American Terrorist", 2001.
- ^ BBC. „Militias 'in retreat'”. Accesat în .
- ^ CBS News. „Patriots No More”. Accesat în .
- ^ Arthur Bright. „Report: militia activity on the rise in US”. Accesat în .
- ^ DANIEL CARTY. „Homeland Security Chief Defends Report On Right Wing Extremists”. Accesat în .
- ^ Reuters. „U.S. right-wing groups, militias surge: study”. Accesat în .
- ^ a b Patrik Jonsson. „Right-wing 'patriot' groups girding for actual class warfare, report says”. Accesat în .
- ^ a b Mark Potok. „HATEWATCH EXCLUSIVE: ALLEGED LAX SHOOTER REFERENCED 'PATRIOT' CONSPIRACY THEORIES”. Accesat în .
- ^ Huffpost. „Anti-Abortion Violence and the Right-Wing Patriot Movement”. Accesat în .
- ^ Susan Saulny și Monica Davey. „Seeking Clues on Suspect in Shooting of Doctor”. Accesat în .
- ^ LEE FERRAN. „Extremists in 'Patriot' Movement Calling Joe Stack a Hero”. Accesat în .
- ^ SPLC. „Key Events and Crimes of the Patriot Movement”. Accesat în .
- ^ SPLC. „THE 'PATRIOT' MOVEMENT TIMELINE”. Accesat în .
- ^ ADL. „The Oath Keepers”. Accesat în .
- ^ „Terrorism Report - 1996”. Accesat în .
- ^ „Tea Party Lights Fuse for Rebellion on Right”. Accesat în .
- ^ a b c Keith Stone. „Patriot Movement is alive and well in U.S”. Accesat în .
- ^ ADL. „Vigilante Justice - Militias and „Common Law Courts" Wage War Against the Government” (PDF). Accesat în .
But at the same time, the "common law court" movement, which seeks to replace our legal system with one of vigilante justice, is flourishing
- ^ a b c Michael Janofsky. „Demons and Conspiracies Haunt a 'Patriot' World”. Accesat în .
- ^ Dennis B. Roddy. „Patriot Spokesmen call McVeigh a pawn at most”. Accesat în .
- ^ Alexander Zaitchik. „'PATRIOT' PARANOIA: A LOOK AT THE TOP TEN CONSPIRACY THEORIES”. Accesat în .
- ^ Andrew Lampart. „Sandy Hook Massacre: Did it Really Happen? A Look at the Conspiracies”. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ Patrik Jonsson. „Right-wing 'patriot' groups girding for actual class warfare, report says”. Accesat în .