Migrațiile indo-europene
Migrațiile popoarelor indo-europene au fost deplasările popoarelor vorbitoare a limbii protoindo-europene în Europa, Asia Centrală și de Sud. Acest proces a fost unul de lungă durată și care s-a produs în mai multe valuri. Există mai multe teorii privitoare la ruta urmată de indo-europeni, dezbaterea fiind strâns legată de locația patriei indo-europene. Cea mai probabilă locație a acesteia este porțiunea stepei euroasiatice dintre Nipru și Volga, la nord de Munții Caucaz.
Popoarele indo-europene vor migra înspre răsărit și apus. În Europa, mai întâi vor pătrunde în Moldova și Dobrogea (unde vor forma cultura Cernavodă), apoi în Muntenia și Oltenia, unde vor interacționa cu diversele culturi neolitice active la acel moment (printre care Cucuteni și Gumelnița). Indo-europenii vor aduce cu ei tradiții noi, precum construcția de tumuli. Migrațiile indo-europenilor vor pune capăt majorității culturilor eneolitice din Europa, iar fuziunea dintre ele va duce la creerea noilor culturi din Epoca Bronzului.[1]
Note
modificare- ^ Preda, p. 188