Mihai Cantacuzino

Mihail Cantacuzino (spătar)
1862 - Aman - Portretul marelui spătar Mihail Cantacuzino.jpg
Date personale
Născut1640 Modificați la Wikidata
Decedat1716 (76 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Cantacuzino (postelnic)[1]
Elina Cantacuzino[1] Modificați la Wikidata
Copii Elena 'Ilinca' Cantacuzino[*][[Elena 'Ilinca' Cantacuzino (Abt 1680 - Aft 1745)|​]][1]
noble Elisabeta Safta Cantacuzina[*][[noble Elisabeta Safta Cantacuzina (1700 -)|​]][1] Modificați la Wikidata
OcupațieSpătar (dregător) Modificați la Wikidata

Mihai Cantacuzino (cunoscut în istoriografia română drept spătarul Mihai Cantacuzino; n. 1640 – d. 1716) a fost unul dintre cei șase fii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Mihai Cantacuzino a fost mare stolnic și spătar al Țării Românești la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Împreună cu fratele său stolnicul Constantin Cantacuzino, Mihai a jucat un rol important în alegerea lui Constantin Brâncoveanu în domnie. Cei doi au exercitat o influență importantă asupra politicii lui Brâncoveanu, până când fricțiuni între cele două familii au declanșat o ruptură, în 1707. Mihai a fost înlăturat din funcția de mare spătar, pentru ca aceasta să fie încredințată ulterior totuși unui Cantacuzin.

Domnia lui Ștefan Cantacuzino, nepotul de frate al lui Mihai, a reprezentat doar o scurtă revenire a familiei Cantacuzino, episod care s-a terminat prin execuția domnului, a tatălui său (stolnicul Constantin) și a lui Mihai Cantacuzino. Spătarul Mihai Cantacuzino a lăsat în urmă un număr de ctitorii arhitectonice, printre ele mănăstirile Sinaia și Colțea.

BiografieModificare

Este ctitorul Mănăstirii Sinaia, după un pelerinaj în Palestina și în peninsula Sinai.[2] În ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație:[3]

Mănăstirea Sinaia este zidită la 1695 de marele Spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarchul Erusalimulul și mănăstirea Buceagul. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei, spătarul Cantacuzino, după-cum se vede din actul de fondațiune :

Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei.

Pe pisania montată pe Turnul Colței, era înscris numele ctitorului Mihai Cantacuzino:[4]

Această înconjurare de zid, cu toată coprinderea din temelie, s-au zidit de dumnealui jupân Mihai Spătarul Cantacuzino, carele fiind coprins de dumnezeiască râvnă, toate acestea foarte înfrumusețate a făcut precum se vede, pentru mărirea și slava iui Dumnezeu și pentru veșnica pomenire a dumnealui și a tot neamul dumnealui și s-au săvârșit în zilele luminatului Domn a toată Țara Românească, Io Ștefan Vodă Cantacuzino, fiind Arhiereu - Mitropolit prea sfințitul părinte Antim în anul 1715.

NoteModificare

  1. ^ a b c d Genealogics 
  2. ^ Familia Cantacuzino [1]
  3. ^ Ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903
  4. ^ Emanuel Bădescu: Turnul Colței, o obsesie

Vezi șiModificare