Mihail Leibovici
Date personale
Născut1908 Modificați la Wikidata
Cimișlia, raionul Cimișlia, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (33 de ani) Modificați la Wikidata
raionul Strășeni, Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațierevoluționar Modificați la Wikidata
Activitate
Bătălii / RăzboaieFrontul de Est  Modificați la Wikidata

Mihail Leibovici (a fost cunoscut sub pseudonimul clandestin Aurel Skvorțov; în rusă Михаил Лейбович; n. 1908, Cimișlia, raionul Cimișlia, Moldova – d. , raionul Strășeni, Moldova) a fost un evreu basarabean, militant sovietic și activist clandestin comunist din Basarabia.

Biografie

modificare

S-a născut în târgul Cimișlia din ținutul Bender, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). În anii 1926-1929, s-a aflat în Franța, unde s-a alăturat Partidului Comunist Francez și a fost activist în Uniunea locală a emigranților basarabeni. În 1930 a devenit secretar al Comitetului clandestin comunist al orașului București al Partidului Comunist Român. Pentru activitatea sa, în iulie 1934 a fost arestat, întemnițat până în mai 1937, ulterior, a condus din nou Comitetul central comunist din București; a fost de asemenea, membru al Politburo.

După ocuparea Basarabiei de către URSS în 1940, a fost membru al Biroului organizatoric al Consiliului Central al Sindicatelor din Basarabia, a lucrat ca șef al departamentului de personal din Comisariatul Popular al Finanțelor din RSS Moldovenească. După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost numit prim-secretar adjunct al Comitetului republican pentru coordonarea activitităților de partizanat pe teritoriul Moldovei.

La 25 septembrie 1941, ca parte a unui grup de sabotaj format din nouă membri[1] ai Comitetului (inclusiv Israel Morgenstern) a fost parașutat lângă satul Drăsliceni, raionul Strășeni, lângă Chișinău. Grupul a fost descoperit însă de un detașament punitiv german. Doi membri ai grupului au murit în luptă, patru s-au sinucis și alți trei au fost executați de germani. Rămășițele a cinci membri ai grupului, au fost descoperite la începutul anului 1971 și reîngropate într-o groapă comună. În 1979, la locul de înmormântare de la marginea satului Ratuș (acum parte a comunei Drăsliceni, raionul Criuleni), a fost ridicat un monument, acum parțial distrus.[2][3]

Referințe

modificare
  1. ^ secretar A. Tereșcenko, adjuncții M. Leibovici și P. Muntean, I. Boguslavski, S. Bruhis, E. Grinberg, I. Grinman, și I. Maslov
  2. ^ ru На безымянной высоте. «Независимая Молдова» от 26 августа 2004 Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. ^ ru Жаркое лето 1971-го