Mitnagdim
| Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Mitnagdim (la singular: mitnaghéd) sau în pronunția așkenază Misnágdim (la singular:misnághed, în ebraică:מתנגדים la singular מתנגד), cunoscuți și ca „lituanieni” sau litvaks- a fost mișcarea religioasă în rândurile evreilor așkenazi din Europa de Est care în secolele al XVIII-lea- al XIX-lea s-a împotrivit creșterii hasidismului . Mitnagdimii s-au concentrat mai ales în Lituania în sensul geografic larg, bastionul ei fiind Vilnius, pe atunci Wilno sau în limba idiș -Vilna. Curentul anti-hasidic a avut, însă, influență, si asupra multor comunități evreiești din alte regiuni. Cele mai grele conflicte dintre cele două curente din iudaismul ortodox, însoțite de excomunicări ,boicoturi, persecuții și delațiuni către autoritățile statale, s-au produs în ultima treime a secolului al XVIII-lea. Ele au culminat cu cele trei principale dispute din anii 1770-1805. Intoleranța față de hasidism, mai ales cel din a doua generație, i-a făcut pe mitnagdim să dezvolte filozofii religioase distincte și instituții religioase locale, care nu erau o simplă perpetuare a vechii stări de lucruri, ci au inclus adesea inovații. Efectele cele mai notabile ale acestor eforturi, al caror pionier a fost Rabinul Haim din Volojin, și care au fost continuate de discipolii acestuia, au fost crearea unor ieșive la vremea lor moderne și independente, precum și Mișcarea Musar („a Moralei”). De la sfârșitul secolului al XIX-lea tensiunile dintre mitnagdim și hasidim au diminuat în mare măsură, iar urmașii mitnagdimilor au adoptat epitetul Lituanieni - Litvișe sau Litvaci (Litvaks).
