Monumentul Elena Pherekyde
| Monumentul Elena Pherekyde | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 44°26′20″N 26°05′24″E / 44.4389°N 26.0901°E |
| Localitate | București |
| Țara |  România |
| Adresa | Parcul Cișmigiu, pe Bulevardul Schitu Măgureanu nr. 37, sector 1 |
| Edificare | |
| Sculptor | Oscar Späthe |
| Data finalizării | 1914 |
| Materiale | piatră (obeliscul) |
| Clasificare | |
| Cod LMI | B-III-m-B-20047 |
Modifică date / text  | |
Monumentul Elena Pherekyde este opera sculptorului român Oscar Späthe (1875-1944). A fost realizat în 1914 și a fost inaugurat în anul 1921[1].
Monumentul este din piatră, sub formă de obelisc și o reprezintă pe Elena Pherekyde. Inițial monumentul avea bustul din marmură al Elenei Pherekyde așezat pe soclul pe care este sculptat, în partea din față, imaginea Elenei în picioare ajutând o mamă și un copil. După 1989 bustul a dispărut.[2][3]
Elena Pherekyde (1851 - 1919), născută Marghiloman, soția lui Scarlat (Charles) Pherekyde (1841-1914), președintele Curții de Casație din București, a fost „Doamnă de Onoare” a Reginei Carmen Sylva și președinta Societății de Binefacere „Obolul”. Era cunoscută prin acțiunile sale de ajutorare a săracilor. În timpul ocupației germane din Primul Război Mondial a deschis o cantină unde oferea masă unui număr mare de nevoiași.[4]
Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2366, cod LMI B-III-m-B-20047.[5]
Monumentul este situat în Grădina Cișmigiu, pe Bulevardul Schitu Măgureanu nr. 37, sector 1.
Note modificare
- ^ „Povestea Elenei Pherekyde, sora lui Alexandru Marghiloman și doamna de onoare a Reginei Carmen Sylva”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Parcurile din Bucuresti in Secolele 19-20” - biblioteca.regielive.ro, accesat la 7 septembrie 2014
- ^ Monumente istorice din Parcul Cismigiu Bucuresti, accesat la 7 septembrie 2014
- ^ Victoria Dragu Dimitriu, „Povești cu statui și fântâni din București”, Editura Vremea, București, 2010, p. 186
- ^ Lista monumentelor istorice 2010 Municipiul București, accesat la 7 septembrie 2014